Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

TRECERE

Astfel iubim cafeneaua

ca pe o sală de tribunal

ca boxe de cafea și procurori

alunecînd pe zațuri pas de pas,

– fetele zîmbesc sub ruj

bărbații tac;

vehiculează probe și mocnesc idei

cerc lîngă cerc, la fiecare masă

minți se-nfierbîntă, fumul se îndeasă.

Și rîd femei – bărbații tac;

se-nalță fumul drept ca o pădure;

toți tresărind cînd, deslușit,

pe undeva lucrează o secure.

Plecăm grăbiți cu ramele deschise

unii se-ntorc și pleacă iar

și iar se-ntorc – un mecanism lucid

ne-mpinge între gest și remușcare . . .