Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

PRIN MOZAICUL BARURILOR

Dobăie toboșarul în mijlocul satului,

vorbind despre mine

ca despre puieții

încărcați în camioane spre oraș;

că de-acuma-s copac

în brațe cu simțuri ciudate,

iar rădăcina-i retragerea lentă

din ochiul inconștienței, opac

Așa vorbind

cum de impozite și morți –

mi-l amintesc cu doba de grumaz

bătînd neutru și oraculos,

cu sunete oprite-n barbă

și-abia de-acolo aruncate jos.

Așa vorbind – ori ce știu eu!

prin mozaicul barurilor

glasul său

culoare e în plus

ce o absoarbe

găvanele cafelei, oarbe, oarbe . . .