Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

CĂLĂTORIE

Să mă cunosc

e să-mi cunosc trecutul –

pe Rîul vieții-n sus o iau

către izvor, către izvor

cu sete-ntr-adevăr să beau.

Adesea au rămas doar pietre,

fantoma apelor ce-au fost.

Semne încerc să le dezleg,

faptele să dau de rost.

Și-adesea vieți ce am trăit

pe cerul meu viu, fără vînt:

fețe, cuvinte, întîmplări,

ca niște spini în minte-mi sînt.

Din dealurile ardelene

rudele cu iubire vin –

cînd lunec, ele mă ridică

și zbuciumul mi-l fac mai lin.