Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

MUZICĂ

În burta timpului închis

omul tînjește în afară.

și iată-l izbucnind ca un dezastru,

la dreapta lui femeia-i astru,

iar fiii sînt nuclee-nfierbîntate

luptîndu-se pentru pămînt

– pe toți îi înfrînează din cădere

un tainic fir, închis peste vedere,

un tainic fir pe care omu-l rupe

tras printre arcuri de putere,

împins din ce în ce mai sus

din răsărit către apus.

Pînă din nou e capturat

și i se dă un țel, un drum –

cum clocotesc popoarele și ard

lăsînd trecutu-nvăluit în fum!

Pe lumea asta-nvălmășată

profeții-s urne de tăcere

și peste trupul nostru bucuros

trece un vultur de durere.