Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

RĂDĂCINI REFUZATE

Pe pavaje umblînd

e ca și cum în genunchi aș umbla;

restul – necompensat –

se zbate printre crucile din Apuseni

cum cozile pierdute

de șopîrle.

Și îmi aduc și le lipesc

picioarele de la genunghi în jos,

dar ele calc-n scîrbă trotuarul

și țipă gleznele nealinate

cînd peste linii de tramvai

scrînește cîte-un os de poezie.

Mă pomenesc ieșită dintr-un gînd

iar pe genunchii goi umblînd.

Ele, tălpile cu rădăcini,

cum cozile înstrăinate

de șopîrle

se zbat prin cimitirele moțești

și cînd le frige cîte-o stea

învată de la cîini să urle.