Deşerturi
Tu ai văzut cum creşte bătătura
Şi fierbe gravitaţia-n polen?
Ce áripi fine nalţă-n vânturi zgura?
Şi ce departe suntem de Eden?
Ai crede că pământul se despică
De-un dor de plumb, de marmuri fără leac,
Şi se ridică: abur. Şi mi-e frică
Să lupt cu leii unui veşnic veac.
Că-n spumele prelungi urcând spre stele
Se-ascund şi stropii din iubirea mea
Şi palizi rătăcesc. Deşerturi grele
Apasă pe cântarea cea mai rea.
Firavă e-mpletirea de lumină.
Şi mai firavă-n ceaţa ce-o să vină.