Vetrele
Cartofi fierbând în coaja sub carbuni
De întuneric, vetrele luminii
Au copt în stele — si tu plângi, si-aduni
Sub bolti tacerea lor si-i numeri spinii —
Surcele, foi si vreascuri de azur —
Ca sa hranesti o licarire: gândul;
Un ferastrau din noaptea ce-o îndur
De gâtul meu cu mila spânzurându-l.
Aceste stele si acest stilet,
Caninii rasaritului pe zare,
Aceasta foame rumegând încet
O bolta care tremura si doare.
La cina fara taine ma asezi.
Pe pajistea fierbinte pasc trei iezi.