Frazele
De pietrele de moara-aprinse-n cer
Sunt treierat cu spicele tacerii
Iar tu vorbesti nespus, si-i darui verii
Faina mea-nnorata prin eter.
Din ceasul orb cobori, si nu mai sper
Sa te opresc pe coapsa rece-a serii
De frazele lunare sa te sperii
Sub lumânari cu flacari moi de ger.
O bucuroasa moarte,-n vesnicie,
De viscolul de sensuri ce-l stârnesti
Întinereste, naste, bea, reînvie —
Stralucitoare ca o jucarie,
Ca un computer de croit povesti.
Si pe genunchii ei, copii, ne-mbie.