Oaspetele
Ieri, soarta mea s-a adunat încet
Pe umarul dupa amiezii mele,
S-a scuturat de pene si de stele
Si s-a simtit iubita de poet;
Din ceas a scos o cupa si, discret,
A închinat spre norul din saltele,
Si-apoi cu gând s-a aplecat sa spele
Al existentei tarm, scump amanet.
Ci tu absenta-ai fost, si fara tine
S-a întâmplat întregul ritual
În timp ce eu ningeam spre amintire.
Si-un val cât marea se stârni în vine:
Învârtejind trecutul tot mai pal,
Tot mai prezent, tot mai iesit din fire.