Înstelare
Din neuroni se tese înstelare
Când doarme-n mine soarele si-l arde
Gândirea noptii ca o zi mai tare
Si mai bogata-n zari si halebarde.
Ci stelele îsi afla-n tine forma
De sentimente,-opinii si idei
Si carnea-n cânt galactic ti-o transforma
Iar sângele-n plamada pentru zei.
Cristale de-ntelesuri vechi si lumi
De-o prospetime care ma doboara
Cu parul tau le scântei si le-aduni —
Pentru-un popor de Universuri, tara.
Caci tu vorbirea esti (când ma cutreier
Taceri fierbinti) pentru al noptii creier.