Drumul
Hranit la gând cu lapte de eres,
Cu plâns în pragul casei tale, îngeNuncheat
n-a mai stiut a plânge,
S-a rasculat spre mine, drumu-ales.
Si despot fruntii mele s-a sumes,
S-a-ncolacit pe trupul meu si strânge —
Un sarpe-abstract, dar bântuit de sânge,
Fierbând venin în creieri, si-nteles.
Cer ajutor în gând, cu vorba-n cleste,
Mari vise-nfipte-n zari cer adapost
Luminilor cu trupuri moi de bezna.
Iubirea mea ascuns te pedepseste
Sa-ti bati cararea-n lume fara rost
Ce lui Ahile i s-a-nfipt în glezna.