Secunda
Cresc în placenta focului si gem
De bucuria unei vieti întoarse
Spre zari de scrum si spre clepsidre arse
Pe buza unui timp orbit de emPatie
sfâsiata. Ard si chem
Dar urna-n vorbe prea de mult se sparse
Si-n colturile vetrei vântul doar se
Repede alungat din cerul crem.
Astfel iubirea ta, ce-ntruna suie
Pe umerii cometelor, m-a-mpins
Sa lunec descrescând înspre izvoare.
Cum gându-n jar Lucifer ce cazu e
Rastorn benzina mintii dinadins
Peste secunda ta cu coapse-amare.