Fiul
Te lafaiesti în jilturi moi de zori
O, desucheata zi, cu prunc în pântec,
Asmuti perdeaua norilor c-un cântec
De spermatozoid solar, si mori
Cu ochii-n stele si cu trupu-n flori.
Iau agerimea lunii, urc si spintec
Si prin cezariana sau descântec
Cresti vis si viata, gând, iviri, fiori
De proaspat gângurit. Si se-nfiripa
Un univers de lapte si pamânt
Cu-aripi ce zbat sub vreji de nicaierea,
În care fiul tau graieste-o clipa
Descoperind ce-i sfântul tau cuvânt:
Cordon ombilical hranind tacerea.