101 poeme by Vasile Poenaru - HTML preview

Creierul

O clipa navigând prin vesnicii,

Eu liliacul culegând insecte

De adevar, zbor printre obiecte,

Urc aruncând cuvinte lungi si vii.

Ma-nfrânge ziua cu-ale ei solii

Sub pasiuni rosind în mii de secte,

Dar ochii beznei stiu sa ma respecte

Zigzagul sortii desenându-mi, si-i

Vad legati cu fire de lumina

Mari neuroni în creierul enorm

Ce te viseaza-n fiecare noapte.

Ecoul mintii tale-astept sa vina

Mocnind de har, când lucrurile dorm

Greu somn hranit de sensuri si de soapte.