Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

RITUALUL CAFELEI

Sînt barurile mari acvarii

care respiră prin cafea –

ca-n fascinație sîntem atrași:

cei care nu-i știu gustul, îl învață

cei ce-au băut, vor bea, vor bea, . . .

Eu am văzut trecînd pe-acolo,

fugind la condică, în zori,

cum inundau rîuri zățoase

intrînd în magazine și birouri

urcate-n clocot pe reșouri

și-mprăștiate excitant în nori.

Pe moi covoare și-n condiții grele

cafele tari, sălcii cafele,

sînt decantate

zaharate

în guri de ceașcă răsturnate.

De-ar dispărea pereții ai vedea

cum se îndreaptă omul către cifre

prin ritualul de cafea.

Apoi, spre prînz, dispar din nou

și urmăriți mereu de ceas

beau, concentrați, ce-a mai rămas.

De sus, pînă la cel din urmă ins

în iarna asta cu cafea a nins

și de acuma va ploua

numai caimacuri și cafea.