Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

CLUJ

Era un lapte, poate ceață,

neînceput sau dimineață,

iubiți eram, ori numai frași

printre persoane adunați

– căci trenurile nu ne lasă

să locuim acolo ca-ntr-o casă,

din cînd în cînd mai luminînd

în trecere peisajul blînd –

ne-nghesuim peste peroane

un prieten vine dînd din coate

și iată-ne bătuți la mese mici

printre cafelele de-aici.

Cum ne-nțelegem, cum sorbim

otrava caldă și sălcie,

cum mai putem pleca, naiba să știe.

Plutind nesigur ca o mare

ne urmărea poartă de poartă

– pe braț de răscruce întins

nu-ți mai știu decît capul

blond

sub o icoană moțească prelins.