Despărţirea
Cu un tractor de sânge arau zorii
Si câmpurile se-mbracau în floare
Marturisind dureri si potrivind
Trepte noi pentru plecarea mea.
Mama, în genunchi, framânta zarea
Cu privirea ei fara sfârsit
Sa faca pâine din plamada ei
Sa ma hraneasca si din departare.
Tata repara caruta orei,
Aduna într-însa caramizi si nori
Sa-mi cladesc o casa în înalturi
Cu orizontul drept acoperis.
Fratele ma saruta pe frunte
Si-mi rasucea camasa, nestiind
Cum sa ma apere mai bine
De flacarile ce-mi cântau sub piele.
Cu un tractor de sânge arau zorii
Câmpia nesfâsita-a mintii mele
Si gândurile se-mbracau în floare
Marturisind dureri si-mpotriviri.