Copilăria ţi-o petreci întotdeauna singur
Copilaria ti-o petreci întotdeauna singur
Si mult mai târziu întelegi
Ca e o recolta a stelelor
Mama te trimite sa apleci
Cumpana fântânii si sa scoti
Apa — timp strecurat în pamânt.
Tata repara carutele si potcoveste caii
Aprinde carbunii si nedumeririle
Cu o flacara ce înviaza, nu mistuieste.
O scrisoare trimisa din astri
Asterne la picioarele tale
Un covor de grâu verde —
Nedumerirea cea mare.