Şi uşa se deschide
La miezul noptii, când pamântul
Se rasuceste-n somnu-i mineral
Întorcându-si spatele spre soare,
Casa noastra se anina-n cer
De cârligul stelelor, si cânta.
Eu ma trezesc; leoarca de somn ma-ndreSprijinindu-ma de bezna ca de un toiag
Spre usa si-o deschid cu-o teama veche
Ca-ar fi întepenita în luceafar
Si nu s-ar mai deschide pe vecie.
O, scârtâitul cald, al vesniciei!
Si usa se deschide drept în Calea
Laptelui. Carul Mare asteapta
La o soapta departare,
E plin de fân stelar
Si boii nostri singuri s-au înjugat la el.
Pe dedesupt, un vânt sau poate-o vraja
Cu grija se stârneste, framântându-mi
Sângele ca pe-un aluat stravechi,
Rupt din faina stelelor si copt
În întelesuri de dincolo de zare.
Întind atunci o mâna catre noapte
Ca un sarut pe pieptul dulce-al mamei
Si-ngenunchez în prag, si ma aplec
Sa simt pe fata pulberea eterna.