Cunoscut în eternitate
Bunicul meu, Gheorghe Poenaru, cunoscut în
eternitate
Sub numele de Tataia
A trait sa ma vada pe mine si pe fratele meu
Sa ne mângâie zilnic pe crestet
Sa ne ajute sa ne ridicam pe pat în picioare
Încercând sa-i ajungem la barbie, sa-i
Atingem obrazul neras,
A trait sa ne spuna: Sa va-aduceti aminte de
mine.
Noi contam, cei mai tineri din neam,
Noi puteam sa-l tinem minte mai mult ca
oricare
Si el se straduia, rabdator si tenace, sa
cumpere cu bomboane
Un loc în memoria noastra.
Iar le dai dulciuri înainte de masa
Îi spunea mama, fara dojana
Si el ne strângea la piept
Pe mine cu stânga, pe fratele meu cu dreapta —
Mirosea a pamânt si a razboi mondial
Si ofta.
Sa va aduceti aminte, sa va aduceti aminte de
mine.
A plecat la oras
Sa se vindece de-o boala veche,
Si l-a adus tata, putin mai târziu,
Si de tot...