Îl vezi domolit şi etern
Taurul creste tunând
Ca o noapte supraconcentrata
Ce nu se mai poate tine în sine.
Setea lui
Naruie arsitele.
Cum îl poate supune tata, te-ntrebi,
Sau mama, cu vorbele ei moi, înmiresmate?
Chiar si fara sa-l privesti îi vezi astrii
zbatându-se
Sa rasara prin carne;
Simti oceane neobosite
În respiratia lui
Si iarasi te-ntrebi
Cum poti sa-ti odihnesti mâna
Între coarnele lui îndesate,
Cum îl poti îngenunchea lânga jgheab,
Lânga firisorul de apa.
El stârneste cu pleopele
Un început de furtuna
Si îl vezi domolit si etern,
Întruchipare a gravitatiei.