Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

ISTORIA

Bisericile ardelene

n-au fost oricînd lăcaș de slavă

ci cub ascuns de adunare

pentru acei ce învățau în cor

imnul redeșteptării lor . . .

Prin tîrgurile înecate

în grai străin

și sunet de cazarmă

un turn sfida privind spre răsărit

și-o sfîntă Carte era armă;

nu mai știai de sărbători

bat clopote ori inimi bat.

Femei treceau, ca steaguri vechi,

tainic oștean era orice bărbat.

În codrii nosâștii rădăcini

se-ndeasă sufocate sub pămînt

prin crăpături de timp suid

spre ochii lumii, spre ureche,

grai nou din Cartea de-nceput

și viață nouă peste cea străveche.