Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

AUTOPORTRET

Sînt aceeaș fată din copilărie

cu ochi mari și mîini milodioase,

numai părul l-am lăsat în vînt

ca un stup sălbatic să miroase.

Străzile par trase prin infern,

fiecare pas e o capcană,

pe la colțuri totuși cerșetorii

au păstrat un aer de icoană.

Tot trecînd atîtea porți înguste,

un copac mi s-a uscat în trup;

crengile plutind deasupra mea

uneori se-aude cum se rup.

Ochii mei aduși dintr-o pădure

sînt prea limpezi, vorbele prea goale

gîndul meu pătrunde lesnicios

în filozofi asta moale . . .