Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

PROFEȚII

La-ncheietura cerurilor cu pămîntul

eternitatea vine ca un vînt –

cu întrebări arzînd în minte

profeții astfel se adapă

și coborînd peste podișuri

se-mprăștie în rîuri de cuvinte . . .

Cum deci să nu dispară uneori

ca niște storși de apă nori

și alteori cu patimă sunt rupți

din trupul lor sorbit peste privire:

cu cît s-au înălțat mai sus

în locul lor tălăzuiesc

mări de credință și iubire!

Profeți cu smoală adăpați,

spălați în fic, vărsați la fiare –

prin gîtul vostru a trecut

înecul apelor barbare!

Tot mai puțini sînteși,

împinși

de-o tot mai mare însetare

și înșelați de golul din cuvinte

voi v-ați retras din viață-n minte.