Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

AMINTIRE

Țuică în prune clocotea

și pîinea era încă grîu

– ostaș eram, la trecătoare,

dreapta pe spadă, stînga-n frîu.

Ambișii plănuiam pe anul

o mie șase și ceva,

cînd o săgeată fără veste

mușcă la subțioara mea.

Calul pornise la galop

dar eu stăteam pe loc, pe loc . . .

Măicuța mea venea spre mine

atît de-ncet, așa cu foc.

Calu-nainte galopa

un trup străin purtînd în șa

și nu-mi venea să cred că mor

că fața morții e așa . . .