Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

SIMPLU

 

Țin minte, așa m-am născut:

timpul năpustindu-se în mine . . .

 

 

SIMPLU

 

Ce-aș putea spune lumii

în ceasul de taină

decît:

dă-te la o parte

fă-mi loc să cresc.

 

 

SIMPLU

 

Între palmele prietenilor

înverzesc

noiam de gînduri –

cum să-și strîngă mîinile,

nedureros?

 

 

SIMPLU

 

Chemați de iluzii prin vaste păduri

constatînd că noi înșine sîntem mereu

răriți

de o singură mînă . . .

 

 

SIMPLU

 

Există mîini ce răbdătoare

ne șterg neîncetat de depărtare . . .

 

 

SIMPLU

 

Omule,

mi s-au tocit umerii

de plînsul tău . . .

 

 

SIMPLU

 

Aștept

să-mi crească rădăcini

pînă-n durerea ta.

 

 

SIMPLU

 

Ca un scafandru

îmi trec amintirea prin inimă

– de unde-aș fi,

să mă tragă la bord.

 

 

SIMPLU

 

Cîinele mîndriei rupe zgarda,

Iatră umilirile ce vin . . .

 

 

SIMPLU

 

Eu sînt poet

cum sînt minerii mineri . . .

 

 

SIMPLU

 

Să-mi fie mîinile

virtute

pe clapele ființei tale . . .

 

 

SIMPLU

 

Dreaptă pășesc,

surpată în mine ca-ntr-o durere mai mare

decît aceea a rănilor.

 

 

SIMPLU

 

Prieteni,

la piept fiecare

si sub hainele cinstei ceva am dosit:

vulpea mușcîndu-ne lacom,

pietre pîndind prăvălirea,

flacăra unui cuțit.

 

 

SIMPLU

 

Îmi galopează poezia-n tîmple

parcă o palie de sciți

așteaptă orizontul să se–ntîmple.

 

 

SIMPLU

 

De cînd am fire albe,

aud munții

pe obrazul statuilor șiroind

 

 

SIMPLU

 

Îmbătrînim,

dar crezîndu-ne iertași

Trecutul e un fie ce

nu uită . . .

 

 

SIMPLU

 

Tac –

cu lacrimi îmbătrînite-n

găvane.

 

 

SIMPLU

 

Singura țintă a răpitoarelor

e moartea

broaștelor de Galopagos.

 

 

SIMPLU

 

. . .Cine,

cine îmi va putea spune vreodată

de ce își mută pasărea

cuibul?!

 

 

SIMPLU

 

Fiece pas

îmi șterge o gratie nouă de pe frunte.

 

 

SIMPLU

 

Mă întorc în casa mea

ca-ntr-un exil.

 

 

SIMPLU

 

Fîntîna mea

e locuită

de un balaur însetat . . .

 

 

SIMPLU

 

Concepeți copii

înhămîndu-i aceleași linii pe care,

din cei mai departe străbuni –

profundului cerc

o tîrîm . . .

 

 

SIMPLU

 

Avem noi, femeile, un fel de a fi:

sîntem cumpănă

între noapte și zi . . .

 

 

SIMPLU

 

Nu-mi poate fi luată

bucuria

de-a trece mîna prin făina

aproape caldă

și aproape pîine!

 

 

SIMPLU

 

Prieteni, cînd treceți

rîzînd și-n ținută perfectă

aceeași e strada

și cheia la casă

și lîngă oglindă stă pudra

din ultima seară rămasă . . .

 

 

SIMPLU

 

Sînt plin de spaimă și de răni,

încît atingerea cea mai duioasă

mă-ntunecă ori mă gonește,

făcînd țepi uriași să-mi iasă . . .

 

 

SIMPLU

 

Cînd soarele devine dureros,

florile se descalță de rouă

și mor.

Fără pic de-mpotrivire –

umile-n picioarele goale,

florile mor . . .

 

 

SIMPLU

 

Te-am părăsit

ca un topor pădurea . . .

 

 

SIMPLU

 

Sînt tot mai sigur

și-nțelept.

De la o vreme nu-mi rămîne

decît, șezînd pe-o piatră,

să aștept . . .