Un dans de salcâmi şi cetele luminii
Un dans de salcâmi
Rostogoleau greierii
Din cer.
Pastori nevazuti
Stârneau turme solare.
La marginea satului
Un ochi urias, desprins
Din orbita unui timp uitat
Clipea
Lumânari si lacrimi
Lânga cimitirul dereticat zilnic
De taranci în negru.
Câini însetati
Si idei ascutite
Cutreierau curtile.
De pe cuptoare
Urcau pe scari înalte
Cu picioare subtiri, sângerânde
Miresme de lapte,
Aburi de mamaliga
Si dinspre stele coborau
Ochi de bouri.
Se rostogoleau cuvintele
Coapte ca perele, zemoase
Sau ca bulgarii de tarâna pe ulita, uscati
Împinsi de un vânt secetos.
Cetele luminii
Îmbratisau toate acestea o clipa
Apoi treceau mai departe
Se scurgeau în ierburile uscate
De pe marginile Caii Lactee.