Spiritul oraşului
Pentru Mihaela Fistioc
Prin valurile negre si lanurile unei
Aprinse dimineti de iulie pustiu
Treceai cu grea tristete prin nervii reci ai strazii
Si nu simteai pe gânduri apasând
O grea asimetrie somnoroasa,
Sonora vita-a mortii ratacind
Cu pasii tai alaturi, însingurându-mi gândul.
Abia simtit, abia înfiorata
O umbra de-amintire rascoli
Si-nfierbânta orasul dintr-o data
Prin nervii reci ai stelelor icnind.
Ci numai gândul tau nu se urni,
Tacut treceai abia-ngânând tacerea
Din vine si din oase si din unghii,
Frânturi de soare, jocuri de otel
Mai tot vegheau la crestetele strazii
Si m-am pierdut prin lanurile unei
Aprinse dimineti de iulie pustiu
C-un început de-ntelepciune alba
Stiindu-ma mai orb decât ma stiu.