101 poeme by Vasile Poenaru - HTML preview

Apus în linişte

Un gol de strazi ce naste-un vânt absurd

Si-o jungla chomsky-eana de cu seara,

Masini, hârtii si ierburi ilegale

Ce sfarma caldarâmul pe furis,

O plasa de lumini si cabluri amintind

Camasile de forta, amintesc

Cât de nebun e-acest oras cuminte.

Un pat de rumegus pluteste-n aer

Purtând un înger refuzat de cer,

Un fluviu poarta îngerul în brate

Si noi purtam cu el acelasi fluviu

(Vai, trista Doamna, iarta-mi frumusetea

Cum poti sa tii un fluviu viu în brate?)

Directorul uzinei poarta mâna

Prin usile de aer ale serii,

O cheie-i este fiecare deget

Si fiecare gând al sau un lacat,

Îsi poarta gustul peste sarea fruntii

Si-o lasa-n strada alba de tacere.

(Ramâi cu mine, o, latrat al zilei

De toate javrele-ncoltit în zori

Si voi uita clepsidrele subtilei

Colaborari cu ucigasi din flori)

Dar nu vad recea târfa a luminii

Deretecând multimile de pori

Si ridicând un gând de subsuori

Sa-l dea de suflet unei trecatoare

(Si cum sa te salvez de viata, soare,

Când mii de viermi te-nfasa-n rana orei?)