101 poeme by Vasile Poenaru - HTML preview

14

Ma uita noaptea-n mare si-mi ameteste

scrumul

Când plec de lânga tine cu flacarile sparte.

Ma sting pe áripi grele si greu de timp mi-e

fumul

Ce poarta lumea veche cu-o zare mai departe.

Câmpiile ne seaca amarnic asternutul,

Ne pravalim pe munte, din sânge, biruinta,

Cum aprig ochiul ierbii devora nevazutul

În zorii reci de gânduri ne pierdem nefiinta.

Se-ntuneca furtuna cu fulgerele ninse,

Hoinarul beat de soare cu fruntea-n zari

pornit-a —

Desferecata, vremea în dorul lui se stinse.

În fiecare noapte scot masca mea de piele —

Ma naste poezia si-mi blestema ursita

Sub coapse lungi de viscol în herghelii de stele.