101 poeme by Vasile Poenaru - HTML preview

9

Când ochii mei cu geamat se crapa — univers

Necunoscuta vina mi-e inima si strig

Înlantuit de sânge sub clopotul de frig.

Ma fierb sarate visuri si-s rastignit în mers.

M-am strâns din ceruri large si viata-mi este

frâu.

M-am smuls nemarginirii si timpul infinit

Infern scaldat de iarna în mine-a rascolit,

De stâncile revoltei zdrobindu-ma sub grâu.

M-au aruncat din ceruri — în razvratiri,

sihastrul —

Întunecate stele; dar cum mai viu mi-e astrul

Eu voi atinge gheata când densul zbor

ma-nvolta,

Voi stinge noaptea-n lume, urcând a vietii

bolta...

Vapai, robit de viscol avan ma înserara.

Mi-e áripa câmpia, si mama si fecioara.