101 poeme by Vasile Poenaru - HTML preview

4

Dens, nasterii de straja plâng greierii uimiti.

Ostenii galaxiei se scutura de floare —

Din luptele cu grâul mereu întineriti.

Sub ranile padurii plâng fete, sa-i coboare.

Pe miristi necuprinse un dor de cer curat

Ninsorilor de sânge ma frânge — vremii spada,

Si-n noaptea ciocârliei — amiaza cum ma zbat,

Ma arde-n gândul ierbii camasa de zapada.

În laptele electric pasc casele pe rând,

Orasul plin de fulger îmi zdruncina seninul,

Si-n fluierul semintei ma sorb taceri cântând.

Sub cortul încoltirii imens pe câmpuri frânt

Zlatari de întuneric îmi lustruiesc destinul

Prin zaristea lunara, sub stele de pamânt.