Naufragiu
Înotul mi-era navalnic, curgeau distantele
vuind
si marea de holde hranea setea de
laptele curat al departarii. Treceau mugind
între trup si miscare zilele si noptile cu
chipurile lor de pasari si castele
neîntrerupte. Ma-mbalsamau soptirile duioase
din grâul cu miresme de greieri azurii. Si
timpurile
curgeau frumoase, ca argintul de vii.
O, timpul ma purta cu grai secat
si ploile arar tunau din piatra verde si
scoicile-si deschideau diminetile-n sir indian.
Pluguri
pieptanau pletele albastre. Si obosit am cazut
ca
o piatra, inert, spre afunduri
înecat
cu spice
ascutite, cu tulpini si valuri de radacini albe.
Putrezit, raspândeam un miros de pâine calda
în carnea zapezii.
Purtam pe umeri muntii si marile în ochi si
trupul
de aer îl sângeram cu privirile-ciocârlii.
Când am încoltit din nou si verde-mi trupul
fluiera
sal vântului
am îngenuncheat, m-am închinat si-am sarutat
chipul
bunicului mort.