Marea despărţire
Perna rămâne pe pat
Ca o ultimă scrisoare de dragoste
Ca o enormă, borţoasă despărţire
Inima mea ştie că te-ai ascuns în ea
Te-ai făcut mică, mică, mică şi te-ai vârât acolo
Şi camera se lărgeşte ca un drum
hectodimensional
Căutându-te cu desperare sporită,
Până şi luna intră în grabă pe fereastră
Ca un fluture nedumerit şi nervos
Şi lasă o asprime în aer
De oase electrizate, de cameră arsă.
Dintre cearşafuri o molie fuge,
Un iz de parfum se desface alene
Încalecă pervazul şi sare în gol,
Un pahar se sparge pe masă, o
Melodie se destramă în nori de praf,
Din fotoliu izbucneşte un izvor —
Oază de lacrimi în pustiu.