Ritm surd by Florentina Magdalena - HTML preview

M A G I E

Surd

F L O R E N T I N A M A G D A L E N A

1 | P a g e

FLORENTINA MAGDALENA

Jurnal monofazic

2 | P a g e

Copyright © 2022 by Florentina Magdalena All rights reserved. No part of this publication may be reproduced, stored or transmitted in any form or by any means, electronic, mechanical, photocopying, recording, scanning, or otherwise without written permission from the publisher. It is illegal to copy this book, post it to a website, or distribute it by any other means without permission.

3 | P a g e

Dedic această carte tuturor care au facut parte din viața mea, fără

ei nu aș fi știut că pot simți tot ce este descris și fără ei n-aș fi ajuns unde sunt acum, căci e greu uneori să recunoști că a fi vulnerabil este sfâșietor într-o lume plină de rechini care la tot pasul sunt cu ochii pe tine să sângerezi ca să te atace, e dur dar adevărat pentru cei care încă vor să mai simtă, iar la un moment dat se trezesc goi, și părăsiți pentru ca nu au luptat pentru ce rămân când nu au doza de dependență, dar cu voință înveți o lecție, că ești propriul umăr pe care poți pune capul liniștit, nu te mai părăsi niciodată.

Crezi în tine, atât timp cât vei face acestea nu te vei trezi în mijlocul pustietăiii după ce persoana la care ții, te tratează, cum își tratează interiorul.

Pace și iubire.

4 | P a g e

Valurile aduse la malul mării adesea le regretam Florentina Magdalena

5 | P a g e

Cuprins

Prefață

1 Cad smulse pană cu pană, aripi de îngeri

1

2 Ploaia poate răscoli amintiri

78

3 Pastel cu bucăți din viață 146

Petrecerea de sfârșit

159

6 | P a g e

Prefață

Am ajuns să simt acestea cu pasiune căci de mică am venerate poeții pe care îi studiam, am hotărât să-mi dau și eu licența poetică în propriile gânduri.

Așa că am început să lucrez la un avertisment asupra planurilor, pasiunilor într-un jurnal monofazic.

Conștientizarea este misiunea a ceea ce se întâmplă

înăuntrul nostru, și a faptului că orice se întâmplă cu un scop, fie să existăm, să ne dedicăm ce avem mai bun în noi, să ne luăm tălpășița și să plecăm dincolo de nori când ne-am îndeplinit obiectivul.

Acest exemplu îmi aduce aminte că în liceu obișnuiam să îi dau colegei pe care o consideram prietenă să citească ceea ce scriu în legătură cu ce simt, îmi era menită să între în încăperea mea micuță din suflet și să își facă loc în tandem cu ce îi emana sufletul. Pentru că astfel puteam rămâne vie prin

ceea

ce

scriam,

în

mintea

lor,

dar cel mai important e să trăiești clipa, având grijă la ce lași în urmă. Însă iluzia fricii pentru răspunsul la întrebarea : Oare va vrea cineva să-mi citească rândurile pline de tristețe?, mă făcea să amân curajul. Prin scris anulez realitatea totală și fac ce îmi place, și anume să simt, mereu mă întorc la scris cu prea multe gânduri și dureri, descriu printre picături starea constant introvertită, nu pot spune decât că e mult mai bine când ajungi să

accepți singurătatea, depinde de tiparul din copilărie, nu te obișnuiești greu sau ușor, pentru că sentimentele vor fi ca un carusel, emoțiile te fac diferit, precum negrul din sânge, când e prea puțin, cerul se hrănește cu starea ta, iar când e prea mult, tu profiți să-i vorbești, dar nu îți arde îngerul păzitor cu fumul viciului, oricât de multă dependență și stare de bine îți aduce, jur că nu e o iluzie. De aceea uneori am impresia că am uitat cum se scrie cuvântul iubire și cum se șterge cuvântul păcat.

Dar la final mi-a rămas scrisul ca o formă mai demnă de a plânge, și ține loc nevoi pe care o au ceilalți, în aceleași împrejurări, uneori ține și locul sau umărul unui prieten, pentru că doar așa oamenii îmbrățișează cuvintele de pe pagini.

Prin scris îmi acord timp, timpul petrecut cu mine se află în ceea ce scriu.

1

Cad smulse pană cu pană, aripi de

îngeri

1

Înflorind

Clefăi vise crude

Toc mărunt flori de maci

Am asortat întotdeauna sufletul

Cu vremea de afară

Beau gheața verii uscate

Fumează-mi cenușa

Coboară glasul după ce plec

Unde-mi sunt cuvintele

Când mă ascund după colț

Ca un semn de carte printre pagini

Rutina e ca un chiștoc

Și dă dependență stării psihotice

Îmi înghesui frigurile în cel mai mic geamantan Să am loc cu mijlocul de transport cu care mă car Aș pleca de tot

Dar sentimentul întoarcerii când e soare și o adiere plăcută a vântului.

Mă face să-mi placă când mă joc de-a v-ați ascunselea Cu propria-mi viață

Câte stări, câtă distragere

Când trebuie să creezi

Sorb apusuri de toamnă

Sunt toate locurile părăsite în interior Când mă gândesc la mine e ca și cum aș avea o lămâie printre gânduri

Totul îmi lasă un gust acru

…dar reușesc să țin la ceilalți

Pentru că nimeni în afară de oamenii la care țin nu mă pot răni mai tare.

M-am zidit

2

Atât de adânc printre ruine încât Nu mai știu unde m-am lăsat ultima oară

Vorbesc seară de seară cu mine

Însă îmi pare rău

Că tot e morbid

E tăcut și rece

Îmi creez vise să am ce urma

Iar dacă nu se împlinesc renunț la ele Am ambiție doar când îmi simt răul

Căci binele neîntregit nu aduce nimic bun, la nesfârșit Iar eu ca oricare alt om iubitor de veșnic, căruia nu-i plac sfârșiturile

Sunt un sfârșit

Singurul meu final este concluzia.

Mă mulțumesc doar să mă înțeleg.

3

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Puterea de a sta singur și de a nu fi dependent Pentru că în maximă siguranță, ei sunt totul Vei vedea că de fapt nu ești nimic

Și asta mă doboară sigur dar mă întorc la ce iubesc Omenirea e toxică pentru mine

Oamenii cu care îmi petrec marea majoritate a timpului Sunt ca niște vampiri energetici iar eu nu-s dispusă să-mi împart energia

Egoismul îmi compensează suferința

Și gândul dureros că nu lipsesc nimănui Încerc să-mi explic de ce am aceste gânduri Dar mă întristează și mai tare așa că renunț la ce nu-mi face bine

E suficient

Am niște riscuri și niște concepții greșite Căci vreau să am multe lucruri și pentru a nu plăti Ce mi place

Distrug

Din soare am devenit om

Sunt o parte din cer

De aia țin așa mult la albastrul lui Și de aceea cred că cer mult.

Așa am ieșit din ou sau din perioada copilăriei…sceptică, deși o compar cu coloana sonoră a pianului ce-mi inundă simțurile.

Într-o zi voi cunoaște liniștea, și-mi doresc din răsputeri să nu regret. Hei, ascultă…oamenii frumoși există, stau ascunși în locul în care rar are acces suflu, cât despre dezvăluirea acelui loc, este însuși sufletul lor, simți?

4

RITM SURD

Un ultim sfat despre inima (care se presupune că sângerează

fără să te ucidă, până într-un moment, căci toate au o măsură…

toate la timpul lor, iar dacă nu-i timpul lor…depinde cât de mult vrei să-ți pui la bătaie sentimentele, riscă…dar doar să fi fericit, nu risca să suferi), ascult-o înainte să afli că ea nu vorbește.

Praf

Cele mai bune speranțe deschid cele mai multe drumuri de aceea am încetat să mai trăiesc în lumea mea și m-am adaptat simțind că mi-e bine în lumea care s-a creat singură. Iar cei care cred atunci că sunt fericiți au motive reale pentru a fi mult mai fericiți decât sunt, mai au un motiv în plus să trăiască ziua de mâine mai intens. Atunci când crezi că

totul e pierdut mai există o șansă de aceea te aflii aici să dai sens curajului de ați înfrunta propriile temeri.

Iubești mult, suferi mult. Inima ți se frânge în mii de bucățele și nu mai ai curajul și puterea să aduni cioburile de pe jos.

Niciodată iubirea nu ne găsește pregătiți pentru ce va urma…

cu atât mai puțin, sfârșitul….

Ascund

Dacă ești epuizat emoțional e pentru că îi lași pe ceilalți să îți hotărască viitorul, și te minți că viața-ți aparține…nu te învinovăți căci ajungi să fi purtător de durere inutil, fără

direcție și fără să înțeleagă tot ce simte, nu e complicat, timpul trebuie doar să treacă, pentru a schimba percepția durerii.

Posesivitatea a pus stăpânire pe gândurile mele, nimeni nu ne aparține decât noi înșine, ca să realizezi, trebuie să te afunzi în gânduri…mai ești conștient câtă disperare zace în sufletul 5

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI celui ce te ascultă?

Amintește-ți de ce ai început pentru a nu renunța, adesea astfel de motivații te fac să continui.

Inspir

Nu e ca un reproș, dar când urechile mi-aud constant că

mă pricep să stric momente, tot ce fac eu în subconștient e să

nu cred asta, e ideea indusă de cel ce m-a creat să risc să

fiu cu adevărul, să-l duc mai departe, pierzând… căci adevărul nu de cele mai multe ori, ci întotdeauna doare, căci vrem să-l știm dar nu realizăm în clipa aceea că există riscul să-l negăm.

Prizonier

Aparțin naturii, sufeream că nimănui dinafara naturii nu-i păsa decât de frumosul exterior, numește totul urât dar când se uită la el, sufletul i se oglindește în ochi, ochii lui văd urâtul dintr-însul, natura tot de om e distrusă pe miza că o va repara, dar ce face omul cu mâna lui e răul curat, omul de multe ori nu repară, doar strică dar când ajunge să-i pară câtuși de puțin rău, e prea târziu să mai facă ceva, și nu mai e în asentiment vorba “mai bine mai târziu decât niciodată”, ca și exemplu, când tai un copac crescut în mulți de ani, același copac nu va crește încă o dată, natura nu e precum rana, natura se răzbună pe partea greșită, ca atunci când vrei să iubești ceea ce nu te iubește. Precum versurile dintr-o melodie îți influențează gândurile însă sunetul instrumentelor muzicale îți inspiră întreagă constelație.

6

RITM SURD

Rolă de film

E mai bine să trăiești clipa, căci de vei cunoaște viitorul nu prea te va mai încânta ideea din prezent…până ajungi la ele, îți traversează mări și oceane ca mai apoi să fie uitate sau spulberate ca un val de stabilopozi. Îmi place atât de mult să

compar orice cu apa…mă calmează orice lucru chiar dacă-i tulbure, când închid ochii pe fundal aud sunetul ploii, iar pe ecranul pleoapelor am marea albastră cu valuri ușoare, parcă

plutind deasupra apei, și pescăruși ce se lasă duși de val, natura e o adevărată taină a necunoscutului, imprevizibilă, dar în aceeași timp ușor de imaginat.

Frânturi de amintiri

E mai ușor dacă nu ajungi să obosești în drum ce alergi după

oamenii ce nu vor să rămână, pentru că mi-am pus un mic covoraș sub trup și am vrut să mă așez pe el, dar era plin de amintiri, l-am scuturat și nu m-am mai putut așeza pe el, tot praful se dusese în aer, toate amintirile s-au risipit, am trăit din ele fiecare clipă, orice amintire, când vorbeam despre ea îmi aducea un zâmbet, cum am putut să mă obișnuiesc cu trecutul în prezent? Cum am trăit atâta vreme cu impresia că nu e nevoie să mă eliberez de trecut, căci nu îmi trece, timpul nu e dușman e doar un ceas pe care se scurg minute la infinit, odată ce a fost pornit ticăie continuu pentru fiecare om, pentru mine, pentru tine, dar ceasului i se termină bateriile. Vom fi mai puternici decât o stâncă când vom înceta să alegem să depindem de oameni pentru că oamenii sunt momente iar iubirea e o iluzie creată în interiorul minții.

7

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Oare merităm atâta bunătate din partea celui de care ne îndoim groaznic că există doar pentru că nu-l putem atinge?

Oare există viață după moarte, sau pur și simplu trebuie să faci tot ce știi tu mai bine ca să pleci împăcat, căci fericit nu vei putea fi niciodată, dacă nu începi cu tine, cum pot fi clipele fericite? Omul nu consider că merită să se simtă ca în nirvana nici dacă consumă psihotice, orice crezi că-ți face bine este trecător.

Cutiuța muzicală

Să putem vedea dar totuși să nu fim, Când plângi vezi mai multe stele dacă privești cerul.

Lumea merge înainte, chiar dacă tu ești încă în spate. Las gândurile deoparte și-mi confund drumul.

Mai rememorez momente uitate,

Precum un parc de distracții de-a lungul copilăriei.

Amintește-ți

Mii de lumini îmi dansează în ochi, e uimitor cum pot deosebi în sfârșit atâtea culori, cum mă pot auzi, mă pot vedea, pot dansa, mă pot mișca. Mi-e dor de multe lucruri din trecut, dar nu mai contează dacă îmi e doar mie, cum nici dacă minți și apoi spui adevărul nu contează. Nu crede în schimbarea cuiva în afară de înfățișarea pe care o vezi.

Conexiuni interferate

Așa începe prima vizită în lumea realității. Trebuie să lași instinctual să-ți dicteze

8

RITM SURD

despre persoanele greu de citit, care au o energie ce îți dă o stare de confuzie. Să îi mai crezi, după ce știi sigur că te mint? Te joci doar cu gândurile știi că nimic din ce spun nu e adevărat, vor doar să fie curcubeul după ploaia ce nici nu se vede că vine.

Închei cu un sunet surd în urechile mele mute care neagă orice informație mediocră din pură descriere.

Visând în realitate

Am hotărât să nu las negativitatea să mă învingă cum am văzut la

“cei mai buni”…visul meu începea lângă icilul din colț, vizavi se află portul cu miros de portocali, simțeam că nu trăiesc în visul meu, mirosea a fum, am deschis repede ochii și m-am aplecat să

aprind veioza, fără să simt nevoia să văd ceva. Era o plăcere minunată, de durere răspândită înăuntru, confuzie, nostalgie, frică și speranță. Ies din beznă, pentru a sta liniștită departe de haosul de acolo, dar m-a prins ploaia, îmi place, dar nu și când ești răcit. Eram doar ajunsă aproape, de umbra sufletului.

Plutesc

Vorbind despre scrieri vechi

Aceleași vechituri de sentimente,

Minciuni apocaliptice.

Oameni purtători de presiune

Nepăsători de tot ce-i înconjoară

Fără să cunoască

Încearcă să dea foc apei

Mucegaiul lor, pentru mine reprezintă totul.

9

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI

Emoții simbiotice

Mă vezi…am dat dragostea în

clocot, Crezând că voi deveni

nemuritor Dar nu e așa…

A fost doar o altă iluzie ce trebuia demult să piară.

Într-un mod rece și distant

Tu de ieri ai devenit tu de mâine, pierdut azi Doare…la început, apoi obișnuința te învață

Să nu te îndrăgostești de mai multe ori de aceeași față

De aceleași vorbe, știi bine pline de egoism Că e același tipar de ” înger” ce-ți devine stăpân Printre gânduri…

Marele pas

În ciuda faptului că stai într-o stare ușor frustrată și mereu în suspans, te poți descrie cel mai spontan om.

Nu vei putea să treci peste, da nici să continui, rămâi pe loc.

Credeam că dragostea nu se topește ca înghețata la căldură, ci se păstrează fără să păteze încrederea cu mici defecte.

Nimic nu e perfect, doar perspectiva păsuitoare vede, aceste lucruri, pe care ceilalți fiind neutri nu văd diferența…

Starea ta depinde nu de vreme, nu de bucuria celuilalt

,nici tristețea, ci vezi în tine un lucru imposibil, necontrolat, neîndurat de natură, mult prea încrezător în părerea celorlalți.

“Păcatele” nu au amintiri

Sunt dezolat și detașat de tot ce mă înconjoară pe moment Dependența oferă superstiția neîntemeiată gâdilată de uimire 10

RITM SURD

O altă alee umbrită de tei și castani neterminată

Fantezistă globală văzută prin câștigul pierderii Prelungesc încercarea cu o pompă subterană, nevăzută

Clipită de singura pasiune nemeditată de până acum.

Privind obiectiv nu sunt sigură dacă e așa sau nu Dar toate întâmplările rămân în aer

Lasă-mă o secundă să mă privesc în oceanul cu apă limpede Prefer uneori să ucid ceva vechi din mine ca să mă iubesc.

Ca o ancora în minte îmi stă gândul la viitor Oricât aș da cârma înapoi ea tot spre mine vine Te pot regăsi în vise târzii când pot dormi.

E precum un tablou ce văd toți ochii lumii Dar în spatele lui se află un seif plin de aur în perete Ascuns.

Dor abandonat

Vino aici și vei vedea tot ce poate lansa luna în nopțile în care stelele lasă cerul curat ca un gând ce face totul imposibil Încearcă-ți singura șansă, ai noroc?

Ai încercat să ocolești auzul mării când valurile vor să

vorbească, ies protestând din mare se lovesc de stabilopozi ca păsările ce vor să rămână pe loc până să plece în țările calde.

Metafore create în amurgul zilei

Momentul în care simți că te schimbi, nu te transformi în alt om dimpotrivă, înveți să înțelegi existența.

Nu mai ești la fel pentru că în acele momente, chiar dacă sunt banale, intri în contact cu sufletul tău. Simți cum îl atingi. Și în general, aceste momente vin după o perioadă de singurătate.

Iar oamenii fug de singurătate. Unii chiar cred că este cea mai 11

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Înspăimântătoare experiență. Eu nu cred că singurătatea este nocivă. Cred că oamenilor le este frică de această

perioadă pentru că atunci, în acea liniște, întâlnești adevărul despre cine ești tu cu adevărat și găsești cele mai bune soluții la problemele din viața ta.

Fluxul fericirii

Cine te completează, ai grijă tot acela, se risipește și tu odată

cu el te elimină.

Nu trebuie să faci multe lucruri pentru ceilalți, cele mai multe lucruri inconștient le faci pentru tine.

Simt că îmi pot controla fericirea

Nu sunt o eroare, mă țin captivă intenționat departe de epavele din exterior, am și eu destule epave înăuntrul meu nu vreau să mă încarc cu mai multe.

Lucrurile la care ne gândim în fiecare zi reprezintă sau nu o condamnare la viață.

Dincolo de cortină

Cenușă

Era ‘97

Seară de martie

M-am născut să devin

O prăpastie vie

Îți amintești că trebuie să ai grijă la ce-ți dorești?

Simțeam că nu îmi inspiri încredere, simțeam că o să pleci, instinctul simțea, dar nu știam cum să-l aduc în favoarea mea.

12

RITM SURD

Turtă dulce

Amintiri cu gust de biscuiți și formă de stele Chiar dacă în adolescență nu știam cum e să fi îndrăgostit, suferind am realizat că nu e ușor să rămâi și singur, și puternic, chiar dacă e frumos.

Oglinda îmi inundă reflexia și mă întreabă cine sunt? ---

-De ce nu mi-ai spus?

-Din lașitate…

-Ai spus că nu o iubești

-O iubesc pentru că nu are nevoie de mine…

-O bucată de foaie s-a făcut cenușă din sufletul meu.

Cortină

Caracter

zidit

din

cuvinte

În fiecare dintre noi se află o rămășiță de tristețe care ziua doarme și noaptea uneori, trezește în noi o stare de angoasă

mult prea mare de suportat, ce îngreunează somnul și face greu de suportat.

Știi, printre gânduri mi s-a rătăcit un fascicul de confuzie mai diferită, dacă noi suntem de fapt cei care ne creem suferință, pentru că ne atașăm.

Plec cu genunchii vineți

De la cât te-am rugat să stai

N-ai vrut să rămâi

Mi-am epuizat cuvintele

Ca un stoc de reduceri .

13

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Învii scrisul pe foaie.

Plăcerea vine când nu doar măzgălești cu cerneală

Povestea fiecărei luni

Îmi ești ca o haină subțire ce nu o pot purta iarna Mă uit într-un ciob din inima mea cum pleci Acum te mai găsesc doar în liniștea nopții Și te descopăr, uitat în lumina zilei

Aplauze

Pași de toamna

Pe umbră mării

Briza mângâie asfaltul

Îmi alintă coapsele

Un vuiet de fundal

Și-mi răsună-n timpanele maestre

Un cântec de pian

Mă legănam prin pașii umezi

Mă apropiam de vară

Era tot mai cald

Și buimac te țineam în palmă

Nu mai existam

Eu doar respir un aer ce cred că-mi aparține Nu vreau să mă vădă marea

E creată de lacrimile din nopțile în care preferam deseori, singurătatea.

14

RITM SURD

Dans sincronizat

Seceta unei țări

Mangâia corzile auzindu-se timid un glas blând, ușor moti-vată să nu mai suspine.

Se vedea de neînvins în umbră, dar când se făcea lumină se descoperea, răsărea ca o plantă înconjurată de buruieni.

Instrumentele sensibilizează fără ajutorul vocii.

Totul îmi amintește de lipsa mea, dar ajung la ce mi-a rămas.

Taină

De la o vreme ascult liniștea nopții Inima mea a ajuns prea devreme la funerare M-am născut cu un absolut

Am încălcat posibilul

Am îndepărtat imposibilul

Și am ales negestionând corect…suferința.

Mă simt ca un neputincios în fața ei Când îmi șoptește în umbra vieții că nu răsare doar pentru mine

Pentru mine, apune

Și trebuie să mă mulțumesc cu asta

Că nu e puțin

Cu mine măcar vorbește

Dacă nu știu cât valorez, mă mulțumesc cu firimituri.

Nu contează cât durează începutul când apar gândurile sfârșiturilor vechi

De care nu te-ai vindecat

Mi-am pus inima pe cea mai învechită tavă, sufletul tău 15

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI putegăit de altele

Plimbat în clima îmbâcsită a întunericului Am coborât standardele pentru nimic

Nu asta regret

Îi regret pe toți ce au plecat, dându-le ca un copil totul…

Căci jurământul se dovedește să doară

Mai mult decât mâinile pline de timp Nu spăla sângele cu lacrimi, căci nici sarea nu oprește din usturime rănile

Mintea mea scufundată ca o epavă, are impresia că fericirea e doar un subiect tabu.

Spectacol

Te văd pășind în urma mea, pe urmele mele de parcă

viața de când te-am întâlnit e acoperită

Erai doar în imaginația mea, știu căci e frig, îmi fac rău că te păstrez

Și-mi degeră inima

Și scriu despre tine crezând că mă vindec Îmi cutremură ochii de fiorii a doi oameni care țin reciproc unul la celălalt,

Sper să-ți apar în vis când ești fericit și oricât ai vrea să

încetezi să te gândești să o faci cu atâta intensitate cu cât de adânc îmi scurtez puterea.

Sunt haos pentru că tânjesc după ceva ce nu-mi dăruiesc.

Abstract

Unde-s venele mării

Să conștientizez defectul de maturitate 16

RITM SURD

Sunt curioasă ce câștigi mâine dacă

Ziua de ieri te-a ucis

Sunt atât de tristă

Am ajuns să mă simt singură alături de oamenii care mă

simțeam bine

Sunt speriată de vocea din capul meu Sunt o ruină care dacă îi bate inima e considerată vie Dar nici nu știu dacă am fost vie înăuntru până acum.

Valuri

Greșit-ai pasul

Ai călcat strâmb la primul pas spre lume?

Ai făcut greșeli, apoi din reflex le-ai repetat când ai fost iertat?

Ai rămas doar dator vieții cu un răspuns concret.

Dar nu bagi de seamă, continui să pui întrebări…

Nu știu ce să cred despre mine în cazul acesta; Dar ți-ai pierdut mințile, suflete!

Dar te-ai conectat cu

Inspirație muzicală,

Combinație supusă,

Cuvinte ordonate haotic,

Și risc impertinent

Simțuri

Pleacă..îmi consider stările defecte pentru că nu le mai pot găsi în nimeni

Pe josul sufletului meu s-a făcut răcoare Mă chinui să-ți alin privirea tristă

Bubele mucegăite ale tristeții disipate 17

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Asta până te obișnuiești că doar ție îți aparții Îmi înfunzi simțul olfactiv cu prezența ta În loc să-i spun cât dor îmi e, doar aștept să vină.

Empatie

Se spune că ești vindecat când nu mai poți plânge, dar nu e așa, nu mai ai putere, dar ești puternic…încă poți mulțumi pentru fiecare zi, încă ceva te ține-n viață, ce ironie că scriu rândurile acestea printre suspine…vreau să mă descarc să nu mă mai gândesc la nimic, dar parcă memoria mea derulează

orice mă doare, mă doare prima clipă în care o făceam pe mama să plângă, mă doare de când tata a trebuit să plece, mereu doare, mă doare când privesc toate persoanele la care țin, și suntem doar străini, mă doare zâmbetul omului la care nu pot ține, mă doare dorul acesta imens pe care-l am pentru fericire, mi-e dor de mine, mi-e dor să fiu copil, mi-e dor să am o scuză nu un motiv…mi-e dor și repet doare tare.

Iar dacă m-ar strânge cineva în brațe, aș simți cum mă arunc într-o prăpastie în gol…e tot ce pot simți.

Cazemată

Mi-am zidit sufletul

Cu cărămizi groase

Le-am spart cu propriul trup

Ca să devin mai puternică

M-am obișnuit cu atâta tristețe

Încât mi-e teamă de mine să mă uit în ochii oamenilor de pe stradă

M-am stricat pentru nimicuri

18

RITM SURD

Am zâmbit și n-am regretat nimic

De ce nu e timp?

Nu e timp să ne bucurăm și trebuie doar să ne conformăm cu ce ne oferă destinul?

Chiar dacă e nedrept?

Dar viața asta chiar merită să fie astfel?

Așa e mai bine dar nu aș putea să-mi las la nesfârșit sufletul să moară…

Dar știi ce?

Țin la el și mă voi sacrifică să fie udat de ploaie Deasupra pământului de la mormânt

Să-mi fie puse la cap

Să-și țeasă rădăcina printre oasele mele Făcând din întregul trupul

Un spectacol la care toți îngerii să aplaude Iar când fanfara se va apropia de sfârșit?

Plecați

Ca puținii oameni aflați în spatele meu să aplaude în gângurul tunetelor

Să plângă cerul pentru voi

Am dezagreat singurătatea

Pentru că am avut suficient timp să fac asta.

Îmbătări perfide

Îmi aduc aminte de momentele cruciale În care viața mea nu era deloc la mal Ba dimpotrivă se ducea în larg

Ca o navă construită de un începător Și nu mă lăsăm până când ochii mei nu făceau cunoștință cu apusul

19

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI În momentele acelea orice era mai ușor Dar nu am sângele laș, îl las să fiarbă până când cea mai mică

venă din creier îmi pulsează în organism dopamină

Fără ea îmi pierdeam controlul și eram doar o alta din mulțime

Îmi scutură nervii și-mi rezervă un loc la marele spectacol ce urma

Ore întregi alegeam suferința, fără să știu,din păcate, la final de ce

Doar simțeam o libertate în suflet, mă ridicam din colțul camerei, mă puneam în pat

Iar dimineața urma o stare complet schimbată ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat

Nu știa sufletul ce are inima

Deși trăiesc în mine

Nu mă pot înțelege, cel mai dur război se dă în interiorul meu Sentimentele mele sunt în larg, când nu știu să înoate Liniștea îmi înfundă simțurile și mă lasă doar să trăiesc prezentul

Pentru corpul meu nu există trecut, nici viitor Dacă clipa prezentă îmi permite să mă bucur de cei ce-i iubesc Îi iubesc cu toată ființa mea

Mă opresc fix unde tălpile mele întâlnesc sfârșitul podului Cred că asta mă sperie cel mai mult

…gândurile!

Clepsidra

Când suntem departe ne vorbim neîncetat și când suntem unul lângă altul nu ne căutăm, știi ce sentimente intense se activează?

Când cineva îmi spune cum se simte, trăiesc acea stare, îi 20

RITM SURD

preiau energia, știu cât de greu poate fi.

Îți dai seama că totul ia sfârșit când trăiești mai mult din amintiri .

Am ales să fiu nimic pentru a fi totul

Maestru

Omul fără însușiri

Trebuie să lupte pentru visele sale

Somnul, aduce o fixație asupra realității A început din nou să doară existența clipirii Să intervină iar cu friguri dimineți monotone Pline de amestecături inutile

Orice moment pare a fi prea târziu

Fumul din spatele peretelui îmi ține trează respirația Întrebări departe de a fi răspunsuri Sunt atentă mai mult la detaliile mele decât să le scot în evidență pe a celorlalți

Când ne-am vorbit cu adevărat ultima dată?

Ne-am iubit, fără să ne iubim

Ceața stinge focul.

Pregătită

Dragă femeie, îndrăznesc să mă te adresez așa pentru că am aceleași orgolii ca și tine și împărțim adesea aceleași gânduri și clipe amare în miez de noapte.

21

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Nu e nimeni păpușa nimănui, ca să te gândești dacă vrei sau nu pe cineva, așa că până te hotărăști tu, cel de lângă tine o să plece, devine indiferent cum ai fost tu la început, deci poți declara că

ai pierdut. Adesea se întâmplă acestea, să nu ai impresia că va aștepta veșnic să te hotărăști să o iubești cum o face, adevăratele femei când nu au pentru ce lupta, pleacă, dar nu va regreta în cele din urmă, căci așa e orgoliul te joacă pe degete și e mai puternic ca orice alt sentiment.

Antiteză

Diger vise transparente

Fac schimb cu vremea dacă nu plâng, plouă

Vise fără scop

Scop fără speranțe

Speranțe fără destin

Artificiile sunt speranțele mele pe cer și par să se risipească…

Dacă te dai bătut, când va veni ziua în care vei ajunge cineva?

Eșuează dinainte, învață din fiecare greșeală.

Îmi place să colecționez amintiri după ce încep să nu mai doară

Desființarea personalității

Cu cât trece mai repede cu atât rămâi în urmă

Viața e gratuită dar o primești cu datoria neființei.

22

RITM SURD

Încurajare de la afirmații retorice

Oamenii obișnuiesc să vorbească, fără să cunoască, să inventeze, neapropiindu-se niciodată de adevăr, dar vorbesc, în necunoștință de cauză, trag concluzii fără să asculte când e cazul detaliile, continuă să vorbească, fără să știe cu cât vorbești mai mult cu atât aflii mai puține.

A fost un suflet bun pentru mine, până m-a părăsit…

N-ai idee de câte ori am vrut să încetez să scriu, mă răscolește cumplit, mai mult decât face gerul cu zăpada, mai mult decât stropii de ploaie , oare natura suferă? Ea e diferită, ea trăiește și renaște,dacă ai știi ce-i în sufletul meu nu ai mai vrea să mă

cunoști, încearcă doar să te bucuri de ceea ce-ți las descoperit acum, oricum aprecierea e pe moment. Nu cred în oameni, căci se lasă influențați, cu permisiune, cred în suflete, adevăratele suflete, sufletul suferă cel mai mult, el simte ceea ce oamenii evită să simtă. De ce gândesc frumos despre această întâmplare când toți suferă?

Întrebările nepuse, sunt ca loviturile fără să doară.

Există timpul?

Poate că știam dinainte, dar totuși acum mi-am dat seama.

Nici viața nu e veșnică dapăi iubirea.

Iadul e acolo unde tu nu ești…

Atunci când te simți singur, fă orice să conștientizezi, nu numesc asta însingurare, și nici închidere în sine, mai degrabă ar fi faptul că te descoperi și îți găsești puterea în tine, căci oamenii adesea nu au timp, îi stresezi, sau pur și simplu sunt curioși și nu le pasă…nu cred că ai vrea să știi cum e să te deschizi în fața unui om ce nu-i pasă, și dacă ai simțit asta, acum mă doare dublu ce scriu, dar știi ce? Timpul o fie un pansament, se vindecă și 23

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI trece, când îl desprinzi, vezi cicatricea de care mereu vei da cu ochii întâmplător și-ți vei aduce aminte ca a doua oară să nu existe…depinde de tine până când.

Verbele pasive, care îți pândesc temerile și te aleargă până îți slăbesc rezistența…sunt ca să nu fi egoist cu oamenii care nu merită.

Cu ce folos vedem ce face altul când în spatele nostru avem noroi cu sacul?

Plătim prea scump pentru multe lucruri ieftine Nu la naștere, nu în timpul vieții, ci când murim suntem egali.

.

Inspirația care îți oferă o șansă e lacomă

Care-i clipa de acum?

Mi-aș încălzi cuvintele la ochiul mic al aragazului ce arde ca o flacăra în mijlocul camerei din suflet, să pot fi o excepție printre gânduri, să pot simți timpul ca un ușor vânt ce- mi străbate inima și îmi întoarce lumea cu susul în jos…aș vrea, doar că să îmi pot atinge visele la fel de puternic cum îmi simt speranțele.

Îmi blochez la intrare toate sentimentele și le țin precum vocea sub presiune la nivelul plămânilor care mă lasă să respir greu, am inima atât de astmică, confuză, pâlpâie, dar se stinge.

În interiorul meu există un lucru ce merită să-l uit.

Mi-am creat iadul iubindu-te

În lumina rumenă a asfințitului

Uneori nu pot ține pasul, și de aia nici nu o fac.

24

RITM SURD

Chip introvertit

N-am chef mereu de oameni de aia îi înțeleg multe, de fapt ce zic eu aici rari sunt oamenii care își fac timp pentru tine.

Încerc să nu mai pun la suflet și să uit că am unul atunci când părăsesc încăperea pe care o umplu cu regrete.

Urmele timpului mă lasă în prezent doar să fiu Fără dor, fără nimic

Cum poți lua ceva ce e imposibil și mai ales dacă nu-ți aparține?

Sub masochismul fericirii

În alergătura asta nu e timp să te oprești, să te gândești ce te doare, și nici să cauți afecțiune n-ai timp, deși ironic, e timp de toate.

Unde-s vechile întrebări la care le-am găsit răspunsul?

Mai stai, pleacă mâine

Acumulez tristețe și o transform în direcția mea, când mă

gândesc la neputința mea de a schimba destinul, n-am putere…

tot mă învinge însă-s de neînvins în această lume.

E timpul să plec, e târziu

Nu știu la ce să (nu) mă gândesc

Se numesc greșeli pentru că a trecut timpul peste ele și nu mai merg reparate

Dacă îți învingi temerile atunci ești cel mai puternic om pe care îl poți cunoaște

Cioburi peste gânduri, vorbele nu au și fapte, lacrimi mărunte,cu inimi crăpate

Trupul se îmbolnăvește cu toate că sunt pastile, și nu intenționezi, îți dai seama că îți îmbolnăvești sufletul iar pentru 25

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI el pastila e iubirea de sine.

Mă simt ca o valiză plină de pământ

Am o greutate în partea stânga, cred că inima s-a săturat să

tot tragă în direcții opuse.

Pun punct, chiar dacă tu mai adaugi încă două după al meu şi crezi că punctele de suspensie schimbă decizii.

Pomii ne pot dicta cum trece vremea, atunci când creștem alături de ei

Nu lăsa să-ți faci amintiri pline de cicatrici și nu permite sufletului să se încarce cu vinovăție. Toate gândurile, formează

oceane pe post de consolare.

N-am stare să nu mă gândesc la nimic și am o durere care-mi face corpul să-l simt ca o flacără, mă face scrum.

Aș vrea să mai pot lăsa oamenii care nu au aceeași energie ca și mine, dar mi-e teamă, mi-e dor, doar când mă simt melancolică, mereu mă detașez de toată lumea și simt fiorii realității.

Oftez…mă dor zâmbetele și privirile tuturor Adrenalina îmi ajunge în creier, e o nevoie incompletă.

Treptele spre divin

Am obosit psihic să fiu martoră la propria schemă

repetitivă

Ce rost are sentimentul de confuzie și ce rost au regretele?

Când ele pot apărea, și când pleci de lângă cineva, ca după o perioadă să nu îi mai vorbești, și simți că ai comis o greșeală.

Dar până la urmă ce nu ai făcut la timp, n-are rost Bandajul cu ură e cea mai cruntă sentință dată de timp Sentimentele îmi fac viața cenușă și gândurile scrum 26

RITM SURD

Gând confuz

Trecutul râde doar de cel ce nu cunoaște viitorul, adică de toți

Lacrimile sunt în suflet iar când nu mai pot fi ținute în frâu izbucnesc în exterior. Plâng în ploaie, în suflete ce dor, în suflete ce simt lipsa, în suflete care încearcă să fie puternice, greutatea peste gândurile mele apăsate spiritual, relaxat, eliberându-ți sufletul îmbâcsit degeaba, poate că interiorul mi-e pornit pe starea de noapte, și trăiește rătăcit.

Orele cruță secunde

Pare că trăiești un vis, când ești îndrăgostit, realizezi că din orice vis trebuie să te trezești, nu? Ei bine când o faci, fă bine să

fi pregătit, dacă te prind tot așa vreo două despărțiri și nu ești obișnuit și slab de înger, vei fi dezamăgit, o spun eu care am ales numai “relații” la distanță, oamenii indisponibili emoțional, ce nu se pot preface pentru multă vreme.

Recunosc oricât nu aveam chef de “el” în ciuda faptului ăstuia vorbeam, nu știam dacă vorbesc cu aceeași persoană ca data trecută, dar o făceam, pe un chat, recunosc egoist pentru mine, pentru că așa vedeam fericirea, și în același dezamăgită, pentru că atunci când pleca mă lasă cu sute de întrebări pe care le-am stocat inconștient, acum nu-i găsesc scuze, nu mai vreau să mă

răscolesc cu toate că o fac, doar să văd dacă mă doare.

Merită uneori să am momente în care să mă confesez și să-mi aranjez mintea într-o oarecare dezordine pe care o am tot timpul, uneori scriu cu sufletul alteori scriu cu sentiment.

27

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI

Crăiasa munților

Îmi văd chipul spulberându-mi venele din albul ochiului zvâcnind, într-o bucată de ciob al inimii mele oglindite și bântuită de rascolirea celor mai dramatice coșmaruri.

Din exterior nu e cine știe ce chin emoțional.

Tu din ce perspectiva mă cunoști?

Aleg cifra unu pentru că nu mi-a fost bine până acum în doi…

Când suntem obosiți acționăm impulsiv E o durere în sine dacă nu reacționezi la o durere Adaptarea duce la distrugerea receptorilor Trebuie să îți dezvolți singur motivația

Orgoliu

Simțeam adesea vântul obosit, soarele turba colțul ierbii, florile pomilor erau deja curtate de albine.

Îmi place primăvara, căci înflorim împreună.

Abia zărești un pic de umbră. Păpădiile s-au desprins de folia ce nu le permitea să creeze un minunat peisaj pictat în fulgi de primăvară.

Mă uit în jur așteptând parcă să se întâmple ceva, dar…se aude un scârțâit, e ușa sufletului, păsările așteaptă firimiturile lacrimilor îngropate vara trecută. După ani de zile, am încuiat ușa, am făcut în jurul ei cel mai mare zid, căci cei ce mă lăsau între creație și pustiu, luau din mine toate amintirile iar eu în urma lor am rămas cu inima secată, ei bine acum, simt că acel gol care a rămas de la trecerea timpului, s-a umplut și adăpostește cel mai adânc ocean, în care toți sunt înecați, dar eu încă plutesc, nu mă vede nimeni pentru că stau în umbra destinului. Descriu totul așa și nu mai am timp să realizez că tot răul e spre bine.

28

RITM SURD

Numai peisajul mă face să mă liniștesc și să îmi limpezesc gândurile cu idei infinite, îmi reiau activitățile la vechea măsuță

căreia încă îi persistă mirosul de mesteacăn, ce îmi joacă

simțurile ca pe table, neapucând să simt alinarea și mângâierea îngerilor căci jocul decurge prea repede, iar ei sunt otrăviți de prea multă îmbătare a inimii care urăște să fie neînsemnată.

Vecinului ia crescut iarba mai repede, ocazie pentru care o tunde, și am plăcerea de a admira cerul de pe plapuma moale rămasă în urmă, înainte ca soarele să își facă treaba și să o moleșească.

Bomboanele aduc gustul copilăriei, simțind respiraiia vieiii, stând față-n față la cruda judecată sinceră și meritată.

Cu dansul ei de mireasă, primăvara lasă în urmă mirosul căpșunilor vândute la colț de stradă.

Toate lucrurile diferite pe bucăți adunate formează un întreg.

Mângâierea soarelui nu te lasă să te trezești, așa o să îți înceapă diminețile într-un mod diferit, obișnuiam să iubesc copii enorm și să îmi doresc un frate, am primit asta la început ca pe o împlinire, iar în clipele următoare ca pe o binecuvântare, neștiind la început tot ce înseamnă când ți se împlinește o dorință,. Ce frumos te poți dezvolta cu chipul unui zâmbet copilăresc alături. E ca o regăsire de sine după atâta vreme, și realizezi că nu chiar toate au fost în zadar, doar că acele părți s-au ascuns.

Vreau să mă trezesc îndrăgostită de împrejurimi, vreau să-mi simt picioarele goale sub apus, mă feresc a mă gândi că voi ajunge să întorc și eu spatele celor care țin la mine, identic cum o fac cei la care țin.

Îmi pun întrebări doar pentru a nu găsi răspuns, fericirea e în fiecare secundă caut-o și nu o spune în gura mare, nu mă

29

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI supăr să recunosc că gândirea mea e uneori copilărească, dar mi se gâdilă timpanele tremur și radiez, văd partea bună, pentru că vorbele fără fapte sunt nule. Riscă, chiar dacă pierzi, lupta contează, nu câștigul, recompensează totul prin altceva, alteori încercarea de a uita aduce mai multe foloase decât să încerci în zadar, când ai încredere în tine e ca și cum jumătate de drum e parcurs, lecție e doar atunci când crezi în cine nu trebuie.

Călătoria dorită cât o viață de om ajunge să se împlinească, căci sângele din vene ți-e sensul vieții.

Mut la ceas de seară

Apartenența e un substitut al iubirii, chiar dacă iubirea nu are același înțeles pentru toți.

Nu e vina nimănui dacă te simți prea obosit să mai continui ceva ce s-a sfârșit de mult. Că totul are un sfârșit. Că trebuie să

accepți singurătatea ca pe o consecință a vieții.

Sentimentele nu au nevoie de sunet

Oricui ai arată că suferi, nu o să se întoarcă din drumul în care te-a lăsat, dacă te iubea, nu pleca.

Suferi când pui suflet, acum totul parcă prinde sens, suflet-suferință.

se zgârie pe suflet ca un spin de piele Când e vorba de imaginație

Mașina timpului e preferata mea

Tot ce-i frumos, ori e departe, ori e imposibil de trăit cu el.

Descoperă

Prea conștient că nu există perfecțiunea, încerc doar să o găsesc în acest chip , exprimând încontinuu, printr-o fotografie pe 30

RITM SURD

un ecran, o mare afecțiune, unei feline, poate că în interiorul fiecăruia se află o mică fărâmă, de adaptare, la mediu…ei bine tot ce exprimă alb negru, poate exprima la un loc, griul, flacăra interioară apasă, dar poate ți se pare ciudat, din senin privind-o îmi apare un surâs, cât de micuț și incontrolabil pe față, e din nou ea. Mă întreb adesea cât de calde îi sunt mâinile, sau dacă

inima ei simte căldura din ochii mei, indisciplinat suflet, se zbate să iasă din cotidian, dar alege să se ferească, exprimând totul printr-o poză, găsită din întâmplare, dar marile întâmplări trebuie căutate, ca mai apoi să te întrebi, ce le-a făcut să vină, fix la tine.

Privește stingher pe sub pleoape

Clișeic e, că viața îți dă, viață îți ia Deja vu-ul este că nu trebuie să zici nimic E destul aer dar mie nu-mi ajunge în plămâni Nu te pot vedea acolo, străine

Oare când te hotărăști să vorbești despre ceea ce te doare, treci peste sau mai treci odată prin clipele acelea, și îți tremură

vocea, mâinile, ochii ți se inundă, dar continui să te rănești, pentru că e momentul în care crezi că e ceea ce meriți.

Ce sperietură suspini la miez de noapte?

Ce zi din copilărie îți amintești când linia timpului își decurge liniștită mirosul piersicii coapte până la stricăciune?

Care e soluția asupra controlării timpului, ce e oare cu timpul acesta, lucrează de multe ori parcă contra noastră, să iasă cum vrea el, sau nu te sincronizezi de fapt, cu ceea ce vrei, Doamne ce întortocheată e mintea, ce ajutor primesc sentimentele,cum te eliberezi,când ai sufletul încărcat, de ce vorbești de suflet,dacă

nu crezi în el, cu ce curaj ai acest cuvânt pe buze,dacă nu crezi în ceea ce la creat?

31

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI

Urma timpului

Înainte eram sigură că puteam iubi fără să mă gândesc la consecințe…săraca inimă cu oamenii ocazionali…

Îmi plăcea adesea să am o imagine detaliată în ceea ce privește felul în care un om stă întins pe iarba moale și plină de brumă, lângă un lac citind rând pe rând câte o carte cu sute de fluturi ce anunță despărțirea soarelui de luna pe cerul ce nu l-aș schimba nici pe o ploaie rece.

E plăcută psihologia transpersonală de purificare sufletească?

Când prind puteri valurile?

De fapt e ultima partidă…

Nu pot ierta absența

Mă pot vedea pășind pe soare și în același timp seara să

zâmbesc și lunii, asta nu înseamnă că înșel lumina cu întunericul.

Mă aflu în viață deghizată, port frumusețea muzicii pe umeri, toți dansează vals, de ce toți se poartă ca într-un bal mascat?

Viața bate filmul dar filmul nu ajunge să reprezinte viața.

Cupidon ne-a adus într-o pădure dar nu vedeam animalele de copaci, la început îmi era străin corpul tău dar când l-am atins simțeam că-l cunoșteam dinainte să mi-l lași pradă pentru a mă mulțumi cu aroma sa și să mă satur de tine când mă aștept mai puțin.

Detoxifiere de realitate

Nu știu care dintre noi nu e în locul potrivit Ești departe de existența ființei mele, îmi apropii sufletul de tine, ce-ar fi dacă aș uita de el…

Căci îmi ești imposibil

32

RITM SURD

Tot ce mă înconjoară e complicat…

Te-am cărat după mine atâta timp

și-ai fost atât de greu

atunci când te-am silit să te cioplești pe interior

pentru a te potrivi perfect

cu trupurile femeilor din viața mea

deși știam era doar plăcerea mea

și neplăcerea ta

dar cu asta m-ai îngreunat atât de mult încât

nu știu dacă mai ții minte

dar a fost prima dată când nu am mai putut și am căzut.

Odată am fost un călător fără busolă sub un cer înceţoşat Altădată am ales să fiu cerşetor

Apus peste morminte

Ești ca un anotimp

Ca o picătură dintr-o lacrimă

Zâmbet de soare

Fug de tine dar mă reîntorc

Neintenționat

Coincidențele nu există

Îmi place să te numesc, destin

Te transform în baladă

În melodii triste

În vis te ascund și revii de câte ori am nevoie de tine…

Te ascund în sertarul din sufletul meu cu persoane care merită

să rămână.

33

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI

Plouă cu uitare

Trec ușor de la argonie la extaz, dar mi te doresc din adâncul sufletului până la sfârșit.

Sunete de harpă mi s-au întipărit în gânduri Privirea cea care îmi aducea fericirea acum mi-o surpă și nu-mi dă pace

Mi-ai împânzit gândurile de tristețe mortuară, mi-ai apăsat pe gânduri cu mâna ta firavă ai lăsat amprente de neatins Am încercat să le șterg dar mă doare și sângerează din ce în ce mai tare când le redeschid.

Mi-am cusut rănile cu fir de mătase

Am țesut în minte o barieră să te uit dar au prins cicatrici și am uitat că nu trebuie să le descos înainte de a trece de tot ce însemni

Am vrut să te dau uitării dar îmi reapareai pe buze printre gânduri, încetam să te văd, evitam, însă am căzut, am învățat să suport cenușa încă de când lemnele ard ca ea să apară

Omul se satură…dar până se satură, îndură

Gonești oameni din viața ta, dar crede-mă ți se face dor de ei…sau de ceea ce ai petrecut cu ei, ceva se întâmplă înăuntrul tău și îi vrei înapoi nu pentru viitor cât pentru trecut…ești confuz până în măduva oaselor.

Când ești rece la început cu mine, mă răcesc și eu diferența e că eu nu mă schimb…de aici dorința continuă de a salva oamenii.

De multe ori încerci să găsești un motiv pentru ce iubești dar de multe ori acel motiv nu există, e exact ca și cum ai căuta răspunsul la întrebarea, de ce te-ai născut?

34

RITM SURD

Dublă decizie

Scriu despre trecut chiar dacă oamenii vor să citească și despre altceva.

Înțelesul îngust al unor cuvinte neînsemnate.

Sunt un pașaport semnat de scuze

Gândești ceea ce ești

Om rătăcit sufletul rămâne surd

Anul trecut am avut o tentativă de sentiment dar a trecut, însă

acum oceanele alea albastre și tulburi nu vor să mai sece din mintea mea.

Când ești optimist visele devin realitate Când ești realist visele devin imposibile Mi-am pus parolă la sentimente și am uitat-o de cât timp nu am mai răscolit prin ea

mă opresc din cele lumești și mă întâlnesc cu mine, ne mai dăm întâlniri pe ascuns.

Mi-ar fi teamă să fiu întreg cerul

Aș fi un albastru frumos

Nu vreau să fiu complicele furtunilor Nu vreau decât să îi fac fericiți pe cei ce iubesc ploaia Vreau să plouă cu soare doar deasupra lor Și să îi conving pe toți că umbrela nu și are locul Picăturile de ploaie îți parcurg drumul sufletului îți ia toate durerile

Le transformă în răceală este o răceală acceptabilă

De-aș fi cer n-aș înceta să plâng

Aș forma râuri

Frica crește și se întinde

Frica se distruge prin frică

Avea mintea mai mânjită decât mâinile de clipele zilelor dinainte să se nască un micuț înăuntrul întregului dintre trup 35

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI și divinitate.

Cum să ierți când fericirea ta e în joc?

Vreau să fiu mai singură decât se simte inima printre oameni falși

Realitatea e iluzia ce îmi stă în cale În motivarea modelării minții

Timp predestinat

Iubesc atât de mult copilăria

Cine nu o iubește

Nu aveai probleme și nu știai ce-s ale consecințe Nu existau lucruri rele, chiar dacă ele erau chiar lângă tine Nu știam că zâmbetul are două tăișuri Și nici nu interpretam durerea decât fizic Sunt pierdută sunt confuză sunt amețită sunt depășită sunt…

eu.

Pioneze înțepenite-n pervazul geamului Bate vântul picurii de apă ce s-au făcut baltă pe trepte de la ploaia trecută

Totul are miros de amintiri

e păcat că îți e frică să iubești din nou Ți-ai pus vreodată întrebarea dacă ți-e frică de răspuns?

Îmi e teamă că o să pierd

Ai grijă de tine, pentru că eu nu pot…spuneam dependent neiubindu-mă.

Uneori nu faci ceea ce-ți dorești ci ceea ce trebuie Îngerii răului și îngerii binelui au aceleași perechi negre de aripi

Luna încă are putere să lumineze în umbra cerul dintre nori.

36

RITM SURD

Juliturile pleoapelor

Bătăile inimii se acompaniau cu cele din chitară, însă se aude în ecou, că unicul lucru ce-l poți face când ești rănit este să iubești, aș păstra toate astea laolaltă ca și cum nimic nu m-ar răni, să-mi învăț lecția, și să nu sufăr din aceleași lucruri, când ne întâlnim nu ne mai simțim singuri, dar tot dragostea te poate vindeca și îți poate salva sufletul, aș lua o radieră care readuce totul la viață, amintirile sunt toată averea noastră, iubești neîncetat și nu realizezi cum nici ochii nu au habar când se închid…însă tot ce îmi doresc este să ne așteptăm, sau să nu plecăm, să nu fie nevoie să ne părăsim, și să nu existe acasă doar în sufletul meu.

Magnolie, frumusețea exterioară seacă, fermentează, se strică, chiar dacă e pus conservant, cea interioară, rămâne, stă, răzbate să iasă la liman și în cele mai grele clipe, și în cele mai greșite moduri, măcar ea există și iubește.

Precum o pisica toarce și zgârie în același timp Rămânem singuri chiar dacă iubim.

Explozie emoțională

De ce m-am ascuns în propriul gând?..N-am vrut să mă vadă

nimeni..nu am știut să mă percep, ci doar visam…să mă trezesc și măcar cineva să rămână în visul pe care cerul îl poate cuprinde.

Am ieșit din vis am întrebat “dacă vreau să rămân”, aș fi vrut, dar doar în gând, pentru că doar acolo era realitatea mea, dar cine să

audă? Ce aș fi vrut să-mi urlu pornirea. În viața mea, din păcate nu am pus taxă la intrare, dar tot mă simt datoare dat fiind faptul că nu mulți rămân. Și nu știu ce este mai greu..să coboare călătorii din tren și să rămân eu sau să cobor eu? Lasă-i să-i poarte vântul din viața ta, pentru că tu ai fost mereu sprijinul 37

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI tuturor, cei ce întârzie vor pierde trenul și lupt pentru altă

ordine în vise căci acum toate-s despre mine.

Îmi doream pe cineva să mă înțeleagă, dar durerea venea când realizam că eu nu făceam acest apogeu pentru mine, sunt ea..și ea..și ea..sunt toate elele ce trebuie să fiu..cu lumea asta ce doar o citesc și deloc n-o percep..Și acum e peste mine în visul meu..și o văd în oglinda în care mă reflectam doar eu..și reflexia erai tu.

Și se uită la mine și nu știe cine sunt și ce caut eu în ea..și nu știu ce să-i spun..pentru că a venit cu tine..brusc, într-o secundă.. Și ți-am spus tot și ei n-am să-i spun nimic. Vreau doar să plece..în secunda aceea în care au venit peste mine toate pansamentele cu care am vrut să -mi astup rănile emoționale. Eu n-am unde să mă ascund în visul meu fără pereți..n-am unde să mă feresc de ea..și nu vreau s-o ating deloc..m-ar face scrum..și scrumul n-are puls. Și-ncerc mereu să intru ..acolo unde știu doar eu cum e..unde e liniște…și unde nu mă întreabă nimeni de ce nu sunt altfel și unde totul mă lasă să fiu..eu..și stau ghemuită în universul infinit și vreau să mă transform în pulbere ca să ajung peste tot și să mă aștern peste el și asta să-mi fie existența..și aș

trăi pentru totdeauna în lumea ta ce nu se termină și-n care sunt în fiecare zi alta…și m-aș complace și-n ceea ce nu cred..ca să

simt și nu doar ca să știu, de ce-mi ești universul.. vreau să dorm doar când ies..până nu o să mai dorm niciodată și universul se va închide cu mine cu tot.

Am prea multe amintiri din lunile de nesomn decât din zilele în care rar am ațipit..și le aveam într-o ordine..și aveau un înțeles..și au fost doar în capul meu și acum toate-s în altă

ordine și au alte înțelesuri și niciunul în capul meu..căci acolo e povestea din spatele tuturor cuvintelor prea multe, din acele luni și zile, când te-am lăsat să știi mai mult decât mine cine sunt.

38

RITM SURD

Aș vrea unele răspunsuri chiar de-ar fi să regret.

Poate că nu ne merităm sau nu suntem unul de altul, de ce să te întreb dacă nu îți pot crede răspunsurile, de ce nu ne mai vorbim să fie mai ok…de ce doare orice faci, eu sincer nu mai simt plăcere nu mai am atenția necesară, totul e o grotă nu știu ce am vrut cu adevărat în ciuda lucrurilor pe care le spui, crede-mă te gândeai că mă doare, că sufăr…nu vii acum după atâta timp să ce? Ca de obicei doar să regret că nu am curaj să renunț, obișnuința devine plictiseală, nu știu cum să mă port cu tine, e atât de greu să zic ceva…sunt obosită și nu e vorba de somn.

Rămânem prieteni ca la început când nu ne cunoșteam

De obicei ultima cheie care ți-a rămas în mâna e cea care deschide cele mai multe uși, inutil dacă încerci la toate iar ultima de ți-a rămas renunți, fără să vrei, pentru că nu mai ai putere să

speri.

Un colț de cer uitat peste lume, un braț apăsat peste munți, lacrimi de stele, dorințe albastre

Ca un om fără trecut, ca o casă fără temelii.

Viața e un joc al timpului

O secundă poate conta pentru totdeauna.

Pentru a fi fericit, de multe ori este nevoie să te îndepărtezi și să-ți găsești singur drumul cel bun. Nu poți să stai mereu în același loc și să aștepți ca ceilalți să facă ceva. Ai atâtea de învățat, în viață, chiar și atunci când faci ceea ce îți place trebuie să

înduri multe. Îți imaginezi totul altfel, dar când ajungi acolo, un fir îndoielnic te îndrumă să renunți. Dar doar așa te maturizezi, doar așa începi să prețuiești mai mult anumite lucruri.

39

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI

Coaja simțurilor

Viața este un mister imprevizibil, știi doar că aștepți să vezi ce se mai întâmplă și nu poți face nimic în privința asta, te simți atât de neputincios în fața ei.

Am încercat de atâtea ori să-mi pun ordine în viață, în gânduri, în sentimente, fără rost însă. Am ajuns să-mi dau seama că nu am realizat nimic, mă uit în urmă și nu văd nimic, e gol….și doare.

E grea singurătatea doar când îți e teamă de tine. Să trăiești singur înseamnă să nu mai ai pretenție la nimic, să nu mai aștepți nimic de la viață.

Când iubești zilele trec mai repede, mai plăcut, lumea pare mai bună, greutățile sunt mai ușor de învins. Când iubești pe cineva simți că zbori, că plutești de fericire, întreg corpul îți este învăluit într-o dulce amorțire. Dacă nu ai simțit acestea la timp, vei fi un adult ușor disfuncțional.

Am avut puterea să mai cred că viața mea ar avea un alt sens, ce bine m-am simțit în clipa aceea. O vorbă, un cuvânt, o rază

de lumina în viața asta, atât de mică și de pierdută, însă a contat.

Sunt oameni, persoane speciale care intră în viața noastră

atunci când ne așteptăm mai puțin și pentru care ajungi să simți ceva care te tulbură , sau atunci când aveai atâta nevoie, să simți că poți iubi din nou, că totul este frumos, așa cum ți-ai dorit dintotdeauna și nu credeai că există.

Regizorul empatiei

Iubire! Ce este? Dorința, suferință, prietenie, durere, amăgire!Unde ajungem? Cât de mult poți spera la un moment 40

RITM SURD

dat și cât de mult îți poți dori ceva știind, de fapt, ce se va întâmpla?

Există iubiri pe care nu le poți duce. Te ard, te consumă

pe dinăuntru, încep frumos și nu se termină așa cum ai visat pentru că, pur și simplu, sufletul nu poate să le cuprindă sunt atât de mari, atât de intense, atât de neobișnuite. Poate sunt prea sensibilă, melancolică, am prea multă dragoste de oferit, pentru că asta mi-am dorit eu, oare știm să iubim? Sau doar ne atașăm?

E greu, atât de greu, simți că totul se năruie, că nimic nu mai contează, simt că tot timpul este înnorat, chiar dacă afară este soare, în suflet este înnorat, nimic nu te bucură, trec zilele pe lângă tine, fără să observi, fără să îți pese.

Citeam undeva că ascultându-ne inima vom începe să ne îndreptăm în direcția bună, fără să ne gândim măcar la ce e bun sau rău.

Cuvintele curg și nu se mai opresc, de fiecare dată când scriu mă gândesc la un om, dar m-am hotărât să mă aleg pe mine , să mă gândesc la mine, pentru că mi se pare cel mai greu . Ne despărțeau multe… distanță, viață, oamenii, poate și destinul dar dacă am fi privit sincron ne-am fi zărit, pentru că îl simțeam ca fiind totul în jur, eram depărtarea, undeva apusul și departe răsăritul… atunci eram totul acum am ajuns să nu simt, nimic…

Să cred că a fost frică, frica că ar putea simți ce nu a mai simțit de mult.

Când simți înăuntrul tău acea frică atunci trebuie să iubești mai mult, să prinzi curaj. Lasă-te dus de val, dăruiește iubire și vei primi , când iubești simți că nu ți-e frică de nimic.

De multe ori poate….empatia trece pe lângă noi și nu îi dăm importanță, tocmai din cauza acestei frici care a pus stăpânire pe noi, lipsa încrederii. Dacă iubirea e destinată, frica nu există, 41

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI e doar ceva negativ care nu ne lasă să mergem mai departe, nu o putem lăsa să pună stăpânire pe noi.

Poate greșesc eu, greșesc prin felul meu de a fi? Pentru că încercam să îmi umplu golurile, și tot ce primeam în schimb erau, niște goluri mai mari. Toată atenția pe care o ofeream celorlalți, aveam eu nevoie, iar oferind cuiva nepotrivit, deveneam propriul străin, pentru că cei care nu au aceeași nevoie se simt sufocați? Dacă este o greșeală pentru că pur și simplu vreau să iubesc….atunci sunt condamnată, îmi merit pedeapsa, aceea de fi singură. Perfecțiunea există atunci când iubim cu adevărat, pentru că atunci suntem prea ocupați să

iubim și nu avem timp să observăm defectele, până și cel mai mare defect îl considerăm perfect, e uman, sunt pregătită să mă

iubesc umană.

Îmi amintesc de nopțile când ne plimbam, când stăteam îmbrățișați și priveam pur și simplu luna, stelele, sau pur și simplu stăteam fără să ne promitem nimic. M-am bucurat de fiecare clipă alături dar nu m-am simțit destul.

Ca să nu eșuez am încercat să înțeleg totul așa cum este, și n-am încercat să schimb nimic niciodată, pentru că tot ce se întâmplă se întâmplă cu un motiv, că nimic nu e întâmplător, iar eu nu am dreptul să schimb nimic și uneori poate e mai bine așa…

Deșert

Vreau să văd că îi pasă…și nu vreau să tacă pentru că nu cred în tăcere.. Și poate uneori am uitat să mai zâmbesc, am uitat să mai visez, am uitat că și eu merit să fiu fericită nu numai ceilalți, am uitat să mai sper, am uitat să iau decizii, am uitat să ascult, am uitat să greșesc. Dar și eu merit, păcat că și asta 42

RITM SURD

am uitat…Privirea, atât de liniștită, de caldă, misterul….pur și simplu, e ceva ce nu pot explica, îmi aduce atâta liniște . În umbra trupului mă simțeam în siguranță.

Vocea îmi dă fiori și surâsul îmi poartă imaginația spre locuri plăcute, cutreierate de noi cândva…Tânjesc să îl am în brațe … Adeseori văd cu ochii minții clipa când îl voi revedea, imaginația îmi joacă feste căci obsesia pe care mi-am creat-o pentru anumiți “ei. Mi se pare total nedrept că poți ține la oricine dar nu și la tine. Totul se derula în fața mea, zâmbeam singură când îmi aminteam de toate clipele minunate…trăiam din amintiri, erau tot ce îmi rămăsese frumos.

I-am mărturisit de atâtea ori tot ce există în mine mai curat, prin cuvintele pure, alese, într-un moment de liniște al sufletului meu și totuși mi-a fost de fiecare dată frică să îi spun, “Că iubesc”, parcă într-un fel simțeam că nu vrea să audă

asta, că dacă aș fi spus-o direct, l-aș fi îndepărtat, în final l-aș fi pierdut, ce e trist e că nu mi-a fost teamă să iubesc și am ajuns să mă pierd.

Mi-am lăsat inima “atinsă ” prin atâtea căi ,ne-am fost “alături”

de multe ori indirect, când mă simțeam la pământ, când aveam de fapt nevoie de cineva.

Mi-am vindecat sufletul, la început m-a făcut să nu mai văd totul negativ, îmi înseninam fiecare clipă, pentru că mai târziu am realizat că eu îl vedeam pe omul de lângă mine ca pe o oglindă. Și dacă nu mi-a fost nimic uman alături la suferință, la zâmbet nu-și are locul.

Dor obsesiv

Timpul pare că pășește încet alături de mine, mi-e atât de dor de el…M-am bucurat când s-a întors. Prețuiam tot când eram 43

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI împreună, dar pentru singurătatea mea acum, nu e decât cel mai trist tovarăș… Mi-e dor și toate dor.

Multe gesturi precum o îmbrățișare, o privire, chiar și simplul fapt să stai într-un leagăn, să vă țineți de mâna, să auzi greierii în prag de seară, să privești licuricii, să privești o căprioară

cum își iubește puiul…lucruri atât de mărunte….contează mult, toate acestea le numesc simplu, iubire platonică, emoția este prezentă și când e departe, mă despart foarte greu de fiecare dată când știu că nu o să mai fie lângă mine …continui să visez, e ceva ce îmi spune să nu renunț, să merg mai departe, e ca un vis din care nu vreau să mă trezesc, simt că mai e o speranța, speranța moare ultima, cum se spune.

Visele ne sunt aripile sufletului, ele ne pot reda libertatea chiar și în cea mai întunecată lume.

Oricât m-aș lupta, mă încăpățânez să renunț la bine. Aș vrea să nu continui să visez, să nu devin o absurdă visătoare.

E dureros să ai o luptă cu propriile temeri ascunzându-le în suflet. Să înfrunți trecutul, sentimentele, să trăiești în umbra oamenilor care au lăsat o oarecare dezamăgire în suflet.

Gândești complicat, simți în cel mai complicat mod totul, trăiești intens fiecare clipă, azi ești bine…mâine rămâne de văzut.Cu cât iubim mai puțin și pretindem ca celălalt să ne iubească, cu atât suntem mai puțin apți să fim iubiți , mai puțin plăcuți și ne închidem tot mai mult în noi, devenind irascibili.

Chiar dacă cineva ne abordează cu iubire, ne este frică, pentru că în fiecare iubire există posibilitatea de respingere, retragere.

Te gândești atunci că nimeni nu te iubește, pui la îndoială iubirea celuilalt, o suspectezi, te aperi într-un fel, nu lași pe nimeni să

te iubească și la rândul tău nu iubești pe nimeni. Atunci apare acea frică, te simți izolat, singur…simți că vrei să fi singur, te adâncești în muncă sau în orice îți distrage atenția de la ceea ce 44

RITM SURD

îți provoacă frică.

E fascinant cum tiparul din copilărie mă atrage într-un mod inexplicabil, e o enigmă vie, pe care în sinea mea, aș vrea să o dezleg. Toată adolescența am alergat după oameni indisponibili emoțional, am făcut acestea atât de mult încât am absorbit această indisponibilitate devenind una.

Ploaia…era prezentă de fiecare dată când pleca…parcă simțea durerea mea și plângea alături de mine.

Tu ești singura persoană care te poate înțelege, tu ești toată

iubirea de care ai nevoie, tu ești în interiorul tău se află, pur și simplu atenția de care ai nevoie.

Chiar și așa găsesc putere să merg mai departe, să continui în lumea asta fără nici în rost. În braţele fericirii am descoperit o altă lume, am uitat de fața fricii, am învăţat să respir un alt aer.

E tare greu să înțelegem rostul vieții, adevăratul ei sens, poate doar când ne apropiem de sfârșit începem să pricepem cum se trăiește, și atunci…faptul că e mai bine mai târziu decât niciodată, nu își are rostul.

Nu am cum să-nțeleg cât de mult însemn pentru mine, în momentele în care nu simt nimic.

Am crezut că este al meu dar de multe ori privesc pe drumul meu și îmi dau seama că sunt singură din nou, totul în jur este cenușiu. Poate în adâncul sufletului mă gândesc că doar ce mă înconjoară are aceleași sentimente ca și mine, nu renunț, sentimentele mele sunt prea puternice și cred în mine, dar conștientizând acest gând nu voi mai sta unde sunt confuză.

Am căzut de multe ori în abis, încercând să caut, să regăsesc, dar când acel ceva vrea să fie de negăsit uneori, mă opresc, și mă iubesc .

45

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI

Iluzii

Visam frumos în adolescență însă dorind să mă maturizez și mergând la terapie am simțit că aceste cuvinte ce urmează mai jos doream eu să le aud în copilărie de la o figură la care țineam.

Comentariu actualizat: Luptam pentru ceva ce nu era al meu ca să fug de mine și de dezordinea din interior! Vreau să știe al meu interior, că voi fi întotdeauna aici să îl iubesc, voi prețui întotdeauna căldura zâmbetului și fericirea inimii lui, voi încerca întotdeauna să găsesc cuvinte să-i mulțumesc pentru că mi-a umplut viața cu vise devenite realitate, clipe frumoase.

Este foarte greu să aștepți momentul în care va fi bine din nou și uneori ai impresia că nu mai vine, dar eu sunt aici, departe de el, dar mereu aproape cu sufletul, mă pierd în cuvinte și în ceea ce se poate numi dragoste . Pentru unii poate, dorul e durere cauzată de lipsa cuiva dar pentru mine e o poftă nestăvilită de iluzii.

Am nevoie să am liniștea mea, să mă asculte până și atunci când tac, să mă strângă în brațe și să nu-mi mai dea drumul, mă

simt în siguranță în brațele lui, e atât de bine…Îmi aude glasul, dar oare îmi ascultă inima? Îmi înțelege vorbele dar oare îmi simte sentimentele? Mă strânge în brațe dar oare îmi cuprinde sufletul?

Spunea o dată dacă ar ști că nu îmi este bine, m-ar lăsa să plec, dar oare lui îi mai este bine, oare îi fac rău? Nu vreau decât să

fie fericit, așa cum crede el că poate fi.

Fiecare are o percepție diferită asupra iubirii, depinde foarte mult de felul în care o privesc, și ce sunt dispuși să vadă, însă

de multe ori frica de ce va urma te ține pe loc. La un moment dat în călătoria vieții intervin întrebări…dacă am mai încerca să cerem cuiva părerea dacă o știm deja? Am mai săruta pe 46

RITM SURD

cineva dacă am ști că acea persoană nu ține la noi? Am mai face acest lucru? Toate clipele s-ar fi transformat într-o declarație toxică, ca o planta carnivoră, răsărită sub lumina ochilor iar când își îndepărtează privirea de la ea, se închide în așteptarea îmbrățișărilor, a fiecărui cuvânt, fiecare atingere, toate astea trezind-o de fiecare dată la viață.

Aș fi sacrificat orice pentru dragoste căci nimic nu m-ar chinui mai mult decât gândul că trebuie să mă desprind și de obsesia asta….căci frumosul trebuie să devină trecut.

Comentariu concluzionist: Atașamentul joacă un rol important, însă mi-a fost confundat cu iubirea, credeam că oricine ține la mine, dar dragostea nu îmi era validată, și stăteam în viețile oamenilor care îmi făceau rău pentru că așa credeam, că luptând pot obține o fărâmă de atenție, dar doar iubindu-te face aceste diferențe, altfel îți este foarte greu.

Dacă ai un tipar greu de conștientizat, nu e ușor, dar când vei realiza că ești cel mai frumos lucru din univers, cel mai profund gând din propria minte, cea mai fierbinte bucățică din inimă, cel mai măreț vis al sufletului…te vei iubi cu adevărat, și nimic nu poate fi mai puternic decât acest sentiment ajuns la maturitate în apogeul minții. Pentru că tu ești cel care aduce liniște și pace în inima tulburată de furtuni.

Am timp să regret ce am greșit și să nu mai repet greșeala, am timp să corectez, nu caut timp să învinovățesc destinul și amănuntele, dar îmi fac timp să sfărâm visele și să le reinventez?

Nu e timp doar pentru puțină tandrețe…când să facem și asta?

Când ne oprim din alergat deja realizăm că nu mai suntem ce credeam.

Am învățat că oricât mi-ar păsa, altora s-ar putea să nu le pese, am învățat că durează ani să câștigi încrederea și că în câteva secunde să o pierzi, că nu contează ce ai în viață, ci pe cine ai…

47

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Îmi place când îmi spune că îi este dor de mine, îmi place când îi aud vocea stinsă, dar dacă doar îmi spune, nu are valoare căci, faptele contează, vorbe sunt doar castele de nisip pe care le ia primul val care ajunge la ele.

Până când?

Mi-am dat seama că singură mi-am arătat că cerul poate fi mereu senin, că florile nu se vor ofili niciodată, mi-am arătat că

orice loc întunecat poate fi luminat cu raze de iubire, de pasiune, de speranță, bucuria fiecărui moment, plăcerea dimineților senine, speranța unei fărâme de iubire. Mă gândesc în fiecare clipă, ce se întâmplă cu mine când, greșesc tiparul în iubire, mi-e dor uneori așa cum îi este dor omului închis de libertate..

Tot ce știu e că e o iluzie, sper ca într-o bună zi să vină din nou la soarele pe drumul meu și să fiu pregătită să îl strâng atât de tare în brațe încât să devină jumătate din mine.

Atașament platonic

Am ajuns să stau mai mult retrasă de cei care îmi sunt aproape, nu mai suport prezența nimănui, nu vreau să văd și să aud pe nimeni….mă obosește. Am lăsat disperarea să mă cuprindă

și să mă roadă. Simt în sufletul meu o durere care a pătruns încetul cu încetul în timp ce gândul îmi e departe, alături de el iar lacrimile calde care îmi atingeau buzele îmi aduc aminte de sărutul lui și îmi amintesc tot ceea ce se referă la el, până și felul în care mă privea.

Gândul la respectivul pe care-l veneram, mă făcea să-l simt alături de mine în orice clipă. Pentru că obsesia de a mă

iubi cineva, era prezentă acolo, parte din mine, de aceea când lipsea mai mult timp simțeam cum teama îmi cuprindea tot corpul temându-mă că s-a îndepărtat prea mult și nu se va mai 48

RITM SURD

“întoarce” la mine. Mi-e teamă că voi fi părăsită ca într-o schemă

repetitivă. Se obișnuise să nu mai dea niciun semn cât era plecat și asta mă făcea să fiu în nesiguranță, dar așteptam cuminte, pentru că se întorcea. Aceea nu era nimic benefic pentru mine, îmi hrănea continuu traumele de care îmi era foarte frică să

scap.

Cuvintele pe care nu am avut curaj să le rostesc face ca timpul să fie reversibil. Afară s-a așternut ploaia…primul gând mă duce la momentul când l-am privit și de cât de mică mă simțeam.

Mi-am urmat inima pentru ultima oară și m-a dus pe un drum închis căci nu o educasem dinainte.

Fuga nepredestinată

Trecând de la etapa de venerare la cea de renegare nu ne potrivim nici nu ne completăm

doar ne-am întâlnit și am primit cea mai frumoasă lecție am învățat că în fiecare clipă a vieții suntem cu un picior în poveste și cu celălalt în gol

contează o vorbă să o spui când trebuie, pentru că după nu mai are valoare

de aceea, toate se spun la momentul potrivit.

Tu mergi lângă întrebările mele,

eu merg lângă liniștea ta.

Tu mergi lângă zorii dragostei mele, eu merg lângă amurgul apusului tău.

Gândurile sapă mereu un șanț adânc în inima mea și îmi simt sufletul nelocuit.

~ Gândurile 62 ~ Simfonie în alb

49

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI O să te trezești într-o noapte târziu speriat simțindu-mă și o să

mă cauți în nenorocitul ăla de pat în care ne-am iubit de atâtea ori . Și Doamne cât de straniu o să ți se pară că acolo , în locul meu va fi altcineva . Va fi una căreia îi vei sărută umărul așa cum îmi făceai mie . Și o să doară tare că nu sunt eu . Vei fi disperat . Mă vei căuta zile la rând…Și ști ce o să fie ciudat ?

Că și eu voi fi poate cu altcineva , nu ca tine, nu te simți mândru . Pentru că nu va mai dormi cu capul pe pieptul meu, ăla era locul tău . Dar îmi voi găsi eu locul lângă el, locul meu . Iar când tu nu vei mai suporta să nu ști nimic de mine , Dumnezeu ne va da să ne vedem întâmplator . . . Oare cum mă voi simți să-ți văd ochii?! Pe tine cred că te-am pierdut demult în patul altei femei care vrea mai puțin de la tine într-o viață decât aș

vrea eu într-o singură zi. Vino în pustiu, mă găsești unde m-ai lăsat. Mă vei recunoaște foarte ușor… eu voi fi cea care are sufletul gol. Iar dacă nu o să petrec o viață întreagă singură, pentru că te-am iubit pe tine… atunci te blestem să iubești cât de mult am făcut-o eu!

M-am

închis-

ritualic, meticulos-

m-am ridicat de fiecare dată de pe jos, gândind că doar o dată o să mă doară-aș vrea să nu însa mi-e dor,

mi-e dor de propriu-mi viitor…

Cine sunt? Asimilez durerea provocată de aceste nimicuri cu durerea adevăratelor răni ale timpului, răni la care nu pot ajunge fiindcă am uitat unde sunt… Dacă timpul ar fi ciclic, aș dori să fiu primul nostrum reproș… am atâtea lucruri de reparat…

Cât timp am… Am timp să-mi visez amintirile, să le disec, să

le storc de sensuri.

50

RITM SURD

Am timp să mă dezbrac de mine, de putregaiul glazurat al dorințelor.

E noapte.

E liniște, de nu mai știu dacă am fost, sunt, sau o să fiu.

Ninge peste un deșert de ape.

lipsit de speranță

Absurd…

Am despuiat sentimentele de iluzii,

Cuvintele le-am dezbrăcat de sens…

Apoi, te-am căutat prin ruinele concretului…ai ridicat altar iubirii și ai lăsat-o, acum totul arde în neștire simțind că nu te-ai îndurat să dai mai mult farmec iubirii ce nu a existat, am învățat, am ascultat că nu are sens și am plecat, și tu, și eu, și ne-a fost ușor să uităm că am existat.

Venerarea afecțiunii

Dacă nu am avea nebuni în iubire, oare cum am mai depista normalitatea?

te-am risipit de dor și te-am dat în bătaia vântului, am adormit pe o parte în curent cu gândul să nu mă tragă la urechea surdă

m-am împiedicat buimacă am putut să stau, să mă ridic am simțit cum toți câinii mă latră și eu am plecat fără să zic nimic am îndurat prea multe sau așa am crezut nici un rău nu poate fi mai rău

Am obosit să mă întreb de ce?

Am obosit de fapt să mă întreb orice…

nu trebuie să te lași trebuie să lupți chiar și împotriva ta, îmi putrezește irisul în sclipire privind la cer mă afund în vicii ci în artă

am scris-o să nu-mi fie scrisă pe straiul omenesc, 51

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Am scris povestea asta-n gând ca să n-o uit acum când obosesc-Am scris-o strâmb, am scris-o drept-

Nu toate lucrurile sunt ce par a fi… nici măcar ceea ce se crede despre ele.

sufletul cuiva se modelează datorită sufletului altcuiva? întrebări difuze…

am resuscitat amnezia în timp ce eram în anestezie Și-mi place la nebunie cum îmi modelezi sufletul, ora de ora, zi după zi, făcând fiecare an atât de frumos…mi-am creat propriile conexiuni

există mai multe universuri paralele pentru că alegând cream câte un univers

Legătură traumatică

nu există limite decât dacă ți le impui între lumea mea și lumea lor există empatie dusă ușor la extrem

singurul lucru pe care îl poți face pentru cineva pe care îl iubești este să stai departe

este un adevăr esențial ce trebuie să îl recunosc Poți descrie în vreun fel iubirea?

Fericirea începe când se termină iubirea? Sau iubirea nu are treaba cu fericirea?

Eu zic,că sunt două sentimente … sentimentele nu se cuprind în cuvinte,corect?

Este ea cromatică? Are culoarea cerului,sau căldură soarelui?

Te atinge blând? Nici vorbă te ia pe neașteptate, atunci e momentul de confuzie, ochii ți se luminează, încet ajungând să

vadă doar întuneric, sufletul trăiește în culori.

52

RITM SURD

Viața nu-i roz, nici nu încercăm să o colorăm ci să o trăim.

Nisipul trecutului

las noaptea să-mi vorbească în liniște m- am pierdut între apus și răsărit, mi- am jurat că mă voi regăsi la un moment dat chiar dacă acel moment îmi va fi sfârșit.

M-am regăsit

Dacă vreodată vei dori să simţi căldura unui alt suflet, să nu te mai întorci. Îndreaptă-te către cea care pentru un moment ai crezut că îţi poate oferi fericire şi uită de mine, fiinţa care într-adevăr ţi-a oferit ceva când nu ne-am sincronizat .

Am un fior în gând

Un mic fir de luciditate

Un nod în gât

Un crâmpei de iluzii în suflet

Lecție de viață?

Fie-ți drumul plin de flori

Iubire deghizată în culori

Regret că pot vedea povestea fiecărei priviri, sau să-i creez propria poveste unică.

Suferința este jumătate dor, jumătate puterea de pierdere al amintirilor.

Sunt nenumărate zilele în care nu- mi recunosc sentimentele…nu pentru că nu am curaj, nici vorba, doar că unele lucruri se păstrează în interior

Cu toții avem dorințe, unii vor să vadă marea, eu când privesc spre cer vreau doar să mă aflu în avionul ce străpunge ca o sabie norii.

Tot ce-mi stârnește dezinteres de fapt am adorat prea mult.

53

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Suntem oameni și ne facem tot felul de iluzii, și planuri în capul nostru există mii de variante însă când totul e pus la punct se schimbă planul.

Visez că voi fi cerul plin de stele

Impresii, ascultând pașii lunii ce apare domol pe cer, așezându-se cât degrabă stelele, în compania cântecelor greierilor, cărora poate o să le duc dorul, îmi amintesc cu frică în suflet, de întâia eu, acea copiliță plină ca orice fată de vârstă ei de vise, de speranțe, căreia nu ia fost spulberat nici un vis, până când toate au luat o întorsătură dificilă, nu era pregătită de acea realitate izbitoare, nu știu ce a fost în capul ei, acum că știe toate astea și privind în trecut își afirmă sublim că iluziile n-ar fi existat, și le-ar fi spulberat singură dacă știa că visele se îngreunează și nu mai pot deveni realitate, dacă asculți ce se zice în jur, și nu lupți pentru ele, sunt apăsătoare, clipele, nopțile, tot mai grele, până apare un anumit uman alături de care să-și împartă fărâme de poveste, clipe de neuitat, dar totul se sfârșește când acesta își găsește o altă persoană care consideră prin comparație că

e mai bună, și nu știe că lasă în urmă un suflet golit și stors de orice fericire, treci peste dar ce faci dacă se întoarce? Aceasta e întrebarea? Pentru prima oară, gândește-te să lupți, să fi puternic suflete, căci cu asta rămâi, dacă-I păsa de ceea ce simți nu ajungeai la întrebarea asta. Și ultimul gând de ar fi, nu este misiunea ta să faci nimic, decât pentru tine. Pentru o perioadă

identitatea sentimentele sunt doar coincidențe, de fapt nu ai fost îndrăgostită, trupul nu ți-e invadat decât de gânduri care te ating pe orice parte a pielii, simți corpul cum îți clocotește, dar nu…te opui, ți-e frică și mai tare că vor apărea alții, dar îți înveți rapid lecția ca să nu mai fie nevoie să o repeți.

54

RITM SURD

Mai recurgem din când în când și la compromisuri orgolioase.

Am noroc că nu sunt alergică la nimic, sau nu am aflat încă, la compoziția unor pastile, dar sunt alergică la comportamentul oamenilor dispuși să își distrugă tot ce au, ca să aibă ceea ce- și doresc, și de fapt o să se trezească fără nimic, pentru că avem impresia că știm noi mai bine ce ne trebuie, dar se dovedește a fi fals.

Uneori e și liniștea bună la ceva, decât să-ți creeze frică de singurătate, te calmează.

Trăiesc în foc și- n miros de păcate.

Am un orgoliu enorm

Și regret pe interior

Mă regăsesc în exterior

Nu mai căuta sub cărți

Ploaia a șters urmele

Nu găsesc soluții, găsesc scuze

Dacă faci un lucru fă-l complet nu pe jumătăți Sunt ca un pansament contagios.

Iubesc curcubeul dar ador ploaia.

Unele reușite ies din greșeli

Era un aer irespirabil și greu, plin de praf și miros de amintiri.

Perseverență de o noapte

Nu e nimic răscolit, doar lucrurile nu sunt puse la locul lor S-au așezat pânze de păianjen

ca într-un loc pustiu și bântuit în ghiozdanul de școală de când au luat copii vacanță.

Garota

nu poți rămâne undeva unde nu ai pășit niciodată

55

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Din neștiință poți ajunge dacă vrei la știință însă invers deja e ignoranță…

Marginea vieții…

Alege ce îți place și trăiește cu ce te convinge că- i cu trebuință

Sfârșitul își creează din viață o oglindă pentru a se putea admira

Simt nașterea unui regret

Nu ar fi trebuit să.

Ar fi fost mai bine să.

Și dar, și poate.

Și, dacă.

Ce mi-aș scrie în dreptul inimii?

Sunt poeni în care mi-aș planta flori De pe marginea deșerturilor, ca niște deșeuri izgonite din inimă,

și le-aș uda cu existența soarelui febril, ca mai târziu să mă pot odihni la umbra-mi, ținută în întuneric de lumina licărindă.

existența se definește ca o suspendare.

Privirile spre cer n-au dată.

Cea mai mare minciună este că timpul le rezolva pe toate…

timpul nu rezolvă nimic, el doar trece, noi suntem cei ce trebuie să acționăm, altfel rămânem în același punct, dacă nu ne dorim să înaintăm ridicându-ne și înfruntând.

Ieșim pe ușa din spate din viața oamenilor lăsându- i în urmă

cu nesiguranțe.

Râd mereu când sufletu-mi plânge.

Dorul și dorința de a ajunge spre absolut este doar o depănare a amintirilor precum conștiința se destramă în timp…

Atât timp cât nu-s întrebări, nu-i nevoie de răspunsuri.

56

RITM SURD

Iubesc cugetul cum cuvântul iubește literele ce- l formează…

Când suferi, cunoști și simți cum se realizează adevărata artă,prin adevărata durere, care trebuie să o înduri și să o simți pentru a crea.

Liniștea trezește morții iar gălăgia îi face pe cei vii să

supraviețuiască.

Sentimente șifonate…de garanția zilei de ieri.

Există suferința celor ce îi consolează pe cei slabi.

Să fi puternic se învață trăind, iubind și suferind.

Uită să iubești, o spuneam adesea, și iar mă aprindeam pe dinăuntru de dorința de a fi iubită…

Cioburile inimii zdrăngănesc în buzunare ca niște monezi culese de mic copil de pe stradă, găsite la întâmplare…ești tratat fix cum lași impresia, uneori nu contează.

Formăm mii de noduri și rețele și le descoperim pentru a ne distruge, dar cine ne întoarce, mai există cale de scăpare odată

ce ai pășit pe tărâmul râpei ce se distruge înaintea-ți?

Suferința nu e așa de rea precum spun ceilalți, e un joc, ori deschizi ochii cât trebuie, ori îi închizi mai mult decât e necesar.

Până la infinit?

Dar…se spune, dacă iubești lași să plece, adevărul e că nu pleacă dacă iubește

Iubirea e când evadezi doar să privești acea iubire ecranizată

Sau suferința se naște din iubire

Ne păstrăm viața într-un tablou?

Timpul a trecut

Iar eu în loc să mă vindec, mă duc în largul marii Ai spus noapte bună

Dar eu nu știu ce ai vrut de fapt…să ies sau să ieși, din viața mea.

57

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI

Drum greșit

Nu obișnuiesc să mint, iar atunci când mint e în legătură cu starea mea.

Am vrut să-mi lipesc inima dar odată ce s- a spulberat, rămân urme.

O să vină vremea când o să trebuiască să gândim sau să luăm decizii cu sufletul nu cu trupul.

Se aliniază planetele în fața mea.

cânta cumpăna sfârșitului și leagă corzile chitarei cu cana vieții

ești ca hoitul în întuneric

Bucură -te de prezent, dar gândește-te să-ți mai rămână

fericire și pentru viitor.

Amar

Nu simțeam la început, până să devină dor, un dor atât de mare și mă cuprinde teama că sunt mulți, care lasă o umbră în urmă, și mult praf. Orice durere, ca și fericirea poartă un nume, un nume gravat ca scrisul în piatră, pe cruce, în suflet, mă doare existența ta de când știu de ea, știam că vei deveni o amintirile de aia nu voiam să sosească clipa, dar am învățat că liniștea trebuie să fie în interior, aveam visele învinețite, părea un început plin de minciuni, dintr- o îmbrățișare a două trupuri reci, cel mai frumos vis devenise coșmar. Nu piesele triste, nu visele m -au adus aici, ci eu, m-am uitat înainte să încep să vorbesc? Au plecat ca un naufragiat ce-și lasă totul în urmă fără să îi pese cu gândul dacă va avea ceva mai bun, bravo premiul îl merit eu , tot răul și tot ce se creează cu ajutorul zidurilor în jurul meu, uit felul în care au plecat, când faci parte din trecut , nu te întoarce 58

RITM SURD

cu fața spre el, nu accepta lecția decât ca pe un compliment, încă de la începuturi se simte un val de căldură,plin de iubire și de patimă risipită îmbătrânită de ani. Sunt în afara oceanului am ajuns în mare mai e un drumuleț care duce spre mal, acolo o să mă aflu să admir cum marea îi va aduce suflete rătăcite să vadă nisipul, uitat, purtat de curenți undeva departe de tot.

Sunt în afara pericolului doar când sunt pe jos.

Când nu sunt toți sunt majoritatea adică o parte din acel total…

Ai iubit? Am iubit, dar nu pot șterge amintirile căci iubirea a adus amorțirea, după iubiri neîmpărtășite.

M- am pierdut alături de tine și am devenit un clișeu Gânduri stranii, pustii, părăsite.

Deja a devenit o oboseală să alerg după dragostea extremă, mă izbesc de sfârșit.

Mă simt vrăjitor când închid ochii și dispari , mă gândeam la asta înainte să începi să te retragi crezând că eu nu o să simt…

infinitatea?

Mă uit la luna plină umplută de lacrimi, e o întâmplare, sunt multe întâmplări, doar că nu tot trece de tot, mă cuprind lacrimile când mă gândesc că trebuie să spun, dar nu o face nu spune nimănui că plângi, pentru că o să treacă, nu- i așa?

Iubirea nu-i pentru toți

De fapt acel cuvânt

Înseamnă cu adevărat ceva

Sau face parte dintr- un blestem?

Tot răul merge spre rău știi?

Mi- e mintea limpede

Și ochii tulbure

Știi ce înseamnă asta?

59

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Nopți pierdute gândindu- mă- n zadar…

Înțeleg câte știi despre cel de lângă tine dar, păcat că nu ai curajul să îi împărtășești lumina care stă mereu aprinsă

în mintea ta , păcat că îl apreciezi în interior, mare păcat când el nu știe.

Stai și riști să pierzi șansa de a fi fericit pentru că încerci să fi plin de iluzii căutând perfecțiunea în ceilalți și nu o adăpostești câte puțin în tine. Te lași cuprinsă de gândurile tulburate în loc să limpezești marea ce e gata să se verse clocot în prag de furtună, ești de neoprit și compari viața cu trăirea, oprești doar pasul ce trebuie să treacă și zâmbetul ce tresare la o alinare care nu își are rostul, tot ce e de făcut este să aștepți trecutul. Știu!

Nu e posibil, despre asta e vorba, creează-ți viitorul cu ceea ce îți oferă prezentul…îți pui încrederea la mare încercare cu oamenii ce îți dovedesc că pentru ei nu există așa ceva, dăm vina unii pe alții fără să ne gândim că noi nu avem nimic în comun cu cel de lângă noi.

Putreziciunea autocritica

Am ajuns să ne adaptăm pentru propriile drepturi, în loc să

ne amintim că oricând ni se pot oferi obligații și putem plăti pentru răutatea din suflet și amărăciunea din minte, vorbim prea mult și gândim prea puțin, reiau faptul că dăm vina unii pe alții pentru a scapă de durere.

Răpirea șansei

Cazi, te simți eliberat când începi să plângi, elimini stresul acumulat de-a lungul unei frânturi de timp.

Niciodată n-am încercat să îmi explic comportamentul oamenilor, dar m-am gândit destul încât să am zeci de întrebări, 60

RITM SURD

de ce ajung să mintă? De ce nu îl lasă și pe cel de lângă ei să fie fericiți? Chiar se simt împliniți când dezamăgesc ? În final vor ajunge să aibă totul neavând de fapt nimicul după care tânjesc.

~ Sentiment ~

Îmi pare rău…că uneori las frustrarea să mă cuprindă și fac lucruri pe care ajung să le regret, la fel de rău cum îmi pare atunci când apare sentimentul de atașare, oamenii ar trebui să

meargă pe alt drum, nu-mi place prima dată sentimentul de dor, însă iubesc clipele în care timpul dovedește că nu e așa rău și îți dă ocazia să întâlnești oameni minunați, pe care îi poți îmbrățișa, îi poți privi în ochi, oricât i-ai dezamăgi, pentru că

la un moment dat confuzia va dispărea și va trebui să-ți ceri scuze pentru tot ce ai făcut. Mă simt un aparținător al naturii, cu golul acesta în loc de suflet sunt așa rătăcită.

Zidul rece

Cafeaua e călduiă

Mi-e indiferent dacă mă lași sau mă păstrezi Eu deja m -am pierdut demult

Și nu cred că mă voi regăsi prea curând

…decât printre rânduri

M- am încurcat în gânduri și m-am aruncat prea mult printre cuvinte

M-am pierdut

Și nu am privit înapoi la drumul de care mă îndepărtam Am luat toată durerea ca și cum mi-ar aparține Am atâta egoism în interioru-mi încât nu -mi închipui și nu îmi cuprind egoul cu mintea

Că altcineva poate îndura atâta sânge să-i curgă din vene 61

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI deasupra pielii

M- am obișnuit cu haosul și urmele de noroi lăsate de toți Care mai târziu când îți află slăbiciunile și îți dărâmă cu acordul tău zidurile

Îți intră în suflet apoi pleacă pentru că și-au dus la capăt misiunea

Dar vei realiza peste ani că singura putere se află când îți înveți lecția

Printre eșecuri fă loc succesului

Vei reuși dacă ești puternic

Ești singurul responsabil de ceea ce simți și ceea ce lași să se creeze în jurul tău

Construiește ziduri din ciment, rece, nu de nisip pe care orice mare îl dărâmă

Fericirea depinde doar de tine

Fericirea nu poartă decât numele tău Nu pleca capul, nu e valabil, capul plecat de sabie nu-i tăiat Lasă- i să-l taie, tu mergi înainte

În interiorul tău totul e posibil

Motivația o găsești zidită printre bătăile inimii Doar coastele pot simți puterea cu care sângele-ți pulsează

prin inimă

toți au o singură poveste

…au suferit, nu începe să-ți deschizi care cumva sufletul să le spui exact ce ai suferit tu

O să te lovească unde te doare, tipic, și pe lângă asta o să rămâi din ce în ce mai sensibil în tristețe Inima se zbate în zadar să iasă de câtă durere îi pot oferi Nu mai rezistă dar continui să o iubesc cu sufletul Folosește- mă doar când vrei să lansezi în spațiu rachete de afecțiune

62

RITM SURD

Bule de fericire care se sparg pe obrazul fin al unui copil Timpul nu șterge, el spală cu cea mai netrebnică soluție, durerea.

Rugăciune ateistă

Sunt la prima etapă, de (re)cunoașterea de sine, la aproape 20

de ani.

Haosul e o regăsire de sine de fapt

Plăcerea e o scoatere din tipar

De fapt ascunde realitatea

Ne descoasem de povești reciproc și rămânem goi în fața sorții

Căldura pielii nu compensează gheața din interior.

Vezi tu, când te îndrăgostești de persoană nepotrivită, e ca și cum ai face un tratament pentru o boală greșită.

Dimineți de septembrie

Iubesc noaptea

pentru că, mereu,

umbrele cad altfel.

Urăsc noaptea

pentru că, mereu,

umbra mea cade la fel.

Când ai nevoie de mine caută-mă, mă vei găsi cum te-am găsit eu când aveam nevoie de tine.

Când le dai aripi speranțelor tale, nu le lăsa să migreze pe un alt cer.

Când e vorba de plăcere, las-o să treacă, nu te va afecta crede-mă vei trece ușor peste toate momentele ce ți se vor părea nesfârșite ca o mare ce nu o poți cuprinde cu privirea, când e 63

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI vorba de iubire lucrurile iau o întorsătură radicală, ascultă…

fragilitatea sentimentelor tale se vor mări, și vor căpăta un contur de porțelan gata să ia contact cu pământul în orice secundă, ai grijă cui oferi inima ta, deși afirmi sus și tare că nu alegi pe cine să iubești, ei bine e timpul să o faci, nu te răzbuna pe cei ce o să vină, cu gândul că toți sunt la fel și e cazul să îi folosească pe ceilalți doar pentru că acel om nu ia împărtășit sentimentele , ne obișnuim să rănim fără să vrem, plăcerea e incomparabilă, mă refer la cea trupească, dar pe cea sufletească, pe cea interioară cine o exercită? Cine o satisface, nu ajunge să și-o dorească nimeni. O să ajungi să-ți regreți decizia până

vei rămâne ca dintr-o operație doar cu o cicatrice. Impune respect unde calci, însă ai grijă nu călca în picioare suflete, căci vei cunoaște repercusiunile, și din nou îți va părea rău, nu te purta nici grijuliu cu toată lumea, poate doar la început până

vezi cine-ți merită atenția și cine nu, cine are nevoie de tine și de cine ai tu nevoie, învață să nu te neglijezi pentru a nu ajunge la o distrugere și o neînțelegere totală cu tine, să nu ajungi să-ți pui întrebări existențiale în zadar punându-ți baza în orice trecător ca te va face fericită, totul pornește din interior iar dacă

în interior e dezastru afară va fi liniște, prea liniște, sau vei fi în locuri în care aglomerația va face gălăgie asurzitoare. Fi cea de care toți își vor aminti, și le poți spune “Pentru că nu ai știut de ce am nevoie și te-ai gândit la ce ai tu nevoie”.

Fiecare citește cu vocea sa interioară

Fără modestie am reflexe și intuiție bune, însă în domeniul iubirii și ce are legătură cu dânsa sunt praf.

Mi se taie respirația când se vorbește despre distanță.

De ce trebuie ca un chip să aducă cu sine amintiri Cum percepi aceste amintiri, le poți înțelege, sau măcar să ți 64

RITM SURD

le explici?

Obsesii

Nu e nevoie să înveți pe parcursul scurgerii timpului, să nu judeci, trebuie să te naști, să-ți curgă prin vene, să respiri, toate cuvintele ce se adăpostesc înăuntrul tău. Uneori sunt prea seacă, să înțeleg, să vorbesc să ascult…să fac orice necesită sentimente.

Sper să ți se ofere ceea ce îți trebuie și ai nevoie, nu ceea ce

-ți dorești și nu știi la ce să folosești. Tu pregătești o coroana frumoasă în jurul unui om, dar el e de fapt floarea ofilită din ornament. Odată ce te- ai obișnuit cu cineva, ai impresia că

te influențează pozitiv, chiar dacă nu o face. Ai grijă de inima ta, căci nimeni nu ți- o repară, ai grijă de ea, știu ce- ți spun…

eu n-am avut. Scrii cu litera mare în mijlocul propoziției și folosești litere de care nu ai nevoie, așa e și când spui că ești bine, până la urmă știi…simți, că nu are rost, nu- i nicio amăgire, este doar realitatea. Nu- s rea, de aceea aparențele înșală, când tu spui că- s nepăsătoare, fix atunci sunt în mijlocul unei crize emoționale, de aceea n- am vrut niciodată să vorbesc despre ce e în interiorul unui om căci nu poți cuprinde nici în cuvinte, nici prin experiențele tale, pentru că au doar părți comune, dar orice detaliu poate schimba povestea. Te schimbi capeți un caracter indiferent, și nu- ți pasă de nimic ce are legătură

cu tine. O fi bine? Obișnuiesc să scriu, despre sunetul viorii, despre culoarea fericirii, despre…oameni. Care vin, care pleacă, care rămân, care se întorc dar e mult prea târziu. De aia când plec nu mă reîntorc, mereu. Insist să cad, uit să mă ridic, orice dar nu rămân acolo. De multe ori, pentru totdeauna sunt doar amintirile. Până și timpul e contra cost.

65

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Pentru cei ce nu și- au împlinit visurile la timp…

Prezentul decurge prea încet

Când suntem săraci sufletește avem nevoie de cel de al doilea univers, unde se află tot ce ne place. Nu este lumea minciunii și a iluziilor, dimpotrivă este lumea în care te regăsești și trăiești în liniște prin adevăruri eterne și imateriale.

Când ești pierdut de această lume încet, încet totul devine un conflict între sentimente și datorie.

Suntem, un suflet, simplu.

Muzica absoarbe iubirea, ura, indiferența, disperarea, îmbinându-le într-o singură emoție vibrantă a plăcerii.

Omul își creează și trăiește în două lumi, cea în care trebuie să se supună, și cea în care singurul stăpân este el însuși.

Fericirea este cea mai mare iluzie a vieții

Torturi ale inimii mele vechi

Nu mă lasă să-i continui drumul

Încerc să-mi capăt o inima nouă

Dar tot ce obțin e o inima din ce în ce mai uzată

Cine ar vrea o inimă nevindecată?

Cine ar vrea să mângâie un corp plin de semne?

Cui i-ar rămâne inima asta sângerândă, dacă eu aș părăsi-o?

Eu sunt tot ce poate avea, dar se va simți inutilă dacă voi refuza să mai trăiesc cu ea

Mi s-a ars sufletul în mijlocul amiezii Cenușa rămasă din el va fi purtată de vânt în luna plină

Pentru a putea deveni nemuritoare

Până atunci

Tremurând de nerăbdare

Mi se va scurge totuși, viața

66

RITM SURD

Iar toate planurile se vor duce pe cursul apei Și nu va mai rămâne din mine, nici cea mai mică

Amintire.

Te-am iubit fără să mă îndrăgostesc de tine Căci știam cum e să fi atașat, și durea Acum cred că am ajuns să țin la oricare căci părea că îmi împărtășește ce simt, fără introducere în dragoste.

Dacă destinul ar fi o voce mi-aș dori să îl aud spunând, oprește- te, nu culegi nimic, stai și odihnește-te nu vezi cât ai muncit?

Dacă trecutul se întoarce, o să suferi de două ori pentru același lucru?

Nu lasă fricile să te limiteze

Noaptea mă face melancolică

Suferi din moment ce ai pornit ceva indiferent dacă e acum sau mai târziu…sufletul e la fel de nepregătit?

Când majoritatea clipelor devin cenușă la fel ca speranțele, ca acele caiete scrise de timp

Lucrurile triste te fac puternic pe exterior Extravaganța înseamnă creație

Apreciez orice detaliu, la început ai făcut lucruri care ceilalți nu le-au făcut pentru mine, părea că știi de ceea ce am nevoie, până să aflu la sfârșit cine ești, ai fost ca “prima dragoste” a unui naufragiat ce a realizat că nu mai e singur, vei afla pe socoteala ta, cuvintele nu au valoare cât timp nu sunt însoțite de fapte. Nu știi că lângă tine duceam un dor imens de mine, până când am făcut o obișnuință plăcută, resimt primul moment ca un deja vu care aș vrea să se repete la nesfârșit,sună ca o declarație de dragoste, aș vrea să fiu prezentă în fiecare eveniment din viața ta să ne bucurăm de succesul tău, vorbesc de viitor căci nu înțelegeam de ce această perfecțiune nu am întâlnit-o mai devreme, apoi am 67

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI lăsat timpul și am aflat, că toate la timpul lor are o semnificație colosală, când perfecțiunea s-a transformat într-o lecție, și în această situație, promisiunea, pentru totdeauna, va fi doar despre amintiri . Aveam iluzia că ne așteptam reciproc, deși momentul când te-am văzut păreai surprinsă că te îmbrățișez, tot ceea ce credeam despre tine erau doar în capul meu,eu te-am creat în imaginație, tu nu erai așa, am realizat asta la sfârșit când aveam lacrimi, și nu de fericire, și ți-am întâlnit privirea rece cum mă părăsea.

Lucrurile sunt așa ușor de explicat și așa de greu de înțeles Mai bine un lup singuratic decât parte dintr-o turmă de oi.

Gândurile-s bune doar pe post de rumeguș înăuntrul capului nostru.

Avioanele au zgâriat cerul

Simt nevoia ca inima mea să fie plină de zâmbete Încrederea e o armă fragilă

Sistemul nenorocește în timp ce lumea din interiorul tău muncește

Mai întâi îți e frică, apoi te obișnuiești și nu mai ești așa speriat, apoi ajungi în momentul în care totul s-a terminat, și îți rămâne decât să îi duci dorul.

Mă declar depășită în fața situațiilor stresante, pot afirma acum după ce a trecut, cu stupoare că mă simt mai liniștită în prin plan, dar în plan secund nu mai simt nimic.

Restul vine dintr-un episod îndepărtat, o farsă frumoasă a destinului.

În zadar vizitezi un loc și îi duci dorul când ești departe, dacă

atunci când te întorci oamenii cu care ai amintiri nu mai sunt acolo…

Marea îți dăruiește liniște, tu te poți oferi mării?

68

RITM SURD

Când își pansezi rănile, vindecarea este între suferință și fericire.

Orice lucru mic merită observant, căci de acolo pleacă marile dureri.

Fazele apusului sunt identice cu cele ale răsăritului, singura diferență dintre ele este că răsare pe o parte și apune pe cealaltă…fac orice să nu mă mai gândesc la tine, dar obosesc, când aud despre tine tresar, s-au adunat atâtea zile încât mi s-a făcut dor, sunt la fel de confuză, deși intuiam scopul, scriu despre tine, dar nu îți scriu, am înțeles la timp că nu era vorba despre mine.

Obișnuința de a fi diferit

Sunt așa întortocheată, mă epuizează tot din juru-mi Glasul mi-e tăcut mormânt

Gândurile? nici timp n-am să le liniștesc Acum despre noi mai pot vorbi în cavoul fericirii Mi-e teamă că voi ajunge să regret

Tăcerea, răceală, frică, ura

Și tot ce au impact asupra existenței Care mi-e indiferentă la atingere

Oftez apăsat, clipind

Am uitat să mai îmi dau câte un răgaz Să fac câte un popas la fiecare clipă de semi fericire Și mai cred ocazional în nirvana, când n-am sau chiar de am motive să o fac.

Zidurile sunt îmbacsite și pline de zgomotul ploii căzute în cinstea noastră

Arunc sentimentele în cea mai adâncă prăpastie, greșeala face să le arunc și pe cele de care am nevoie, și trebuie să mă arunc 69

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI după ele, mereu pățesc asta.

Eclipsa de soare, e de fapt răul întunecat ce acoperă lumina Dependență pierzătoare ~ Cugetări ~

Dacă ne-ar funcționa viața după cum ne e sufletul am fi niște oameni goi

Imediat poate să fie și peste zeci de zile Bucuria nu poate fi numită ci doar trăită

Sufletul e greu să înflorească când s-a ofilit înainte să poată

face ceva

Durerea schimbă sufletele bune, până găsesc reciprocitatea se pietrifică

Fiecare moment are câte o consecință tu alegi dacă e bună

sau nu

Mereu m-a fascinat trecerea timpului, poate şi pentru că

mereu am crezut, că el nu se măsoară în clipe, ci în clipire.

Singura lor bijuterie este frumusețea zâmbetului.

Sunt ca o plantă bienală

Genul de gânduri simple mă pun pe gânduri Într-un mod stoic ți-am purtat, dragoste și ură, în același loc în aceeași inimă.

Fiecare poartă în urma pașilor secrete, dacă încerci să le ștergi, vei vedea că-s puternic gravate, ai rămas captiv în timp, te legeni pe un fir de nisip, umplut de acea fericire secată, pe care doar lacrimile amintirilor cărate și răsturnate în mijlocul trupului tău gol, le cunosc.

N u insist, din necesitate, nu din orgoliu.

E confuz când ști că ai loc în inima cuiva, și totuși alegi să o distrugi.

E sec vinul băut în lipsa lui, deja mă seca pe dinăuntru iar 70

RITM SURD

papilele îmi erau îmbibate.

Oftez, dar prin asta îmi răsfăț plămânii pentru clipele când îmi țineam respirația să nu mai suspin după ore în șir de plâns.

Oglinda aburindă

Omul nu mai e același om definit în dex Copilăria ar trebui să fie bijuteria dinaintea începerii vieții Bucuria Crăciunului nu dispare odată ce crești Problemele existențiale îți afectează sistemul emoțional, ți-l distrug îl fac praf apoi bucăți după bucăți se fărâmițează pentru a pleca spre infinit purtate de vânt departe, risipindu-se în aer.

Abordăm subiecte, nu greșite ci din diferite perspective.

Ce nu știi tu se numește frică, ceea ce știu alții nu se numește cunoștință, ceea ce va urma nu e viitor e doar o situație necunoscută rezumată la un simplu cuvânt.

Și destinul poate alege pentru tine dacă interpretezi semnele cum trebuie

Toate aceste întâmplări nu numai că mă aduc cu picioarele pe pământ dar îmi unesc inima într- un singur punct, filele din sufletul meu sunt bătute de vânt și dau să se rupă, oboseala mi se instalează peste pleoapele inimii, și oftează, oftează de la atâta durere pe care nimeni, nu-i dispus să o asculte, mi-a fost de ajuns doar să ofer, din păcate niciodată n-am așteptat nimic în schimb. Au venit mereu cu scuza că m-au lăsat să

mă vindec ca de fiecare dată…De ce vin și apoi fug fără nici o explicație? Îmi e frică de toți oamenii…și nu frică dinaia cum au unii față de întuneric o frică teribilă,care duce într-o extremă

de neexplicat, nici gând să mai dărâm zidul pe care l-am ridicat datorită experiențelor de dinainte, nu văd o vină în firea mea pentru că sunt așa, n-am găsit explicații și nu mă gândesc des la faptul că înăuntrul meu se dă o bătălie iar lacrimile sunt ca o bombă cu ceas.

71

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Păcat că și viața e ironică, iar timpul ne pândește de la spate.

Când spun cuiva că iubesc,încerc să ascund urmele Promisiuni fără sens…

Ce nu te omoară azi, îți lasă timp și pentru mâine…

În viață ori faci ceva memorabil, ori nimic.

Înainte de a dărâma gândește-te dacă ai clădit altceva mai bun.

Toți spun că au o poveste,dar se pare că nu e neapărat să

aibă și ceva de spus.

Curiozitate de vechi

Voiam să nu mi se facă greață de la pastile neștiind că acestea opresc dragostea, le-am luat fără apă, am început să vomit sentimente falite de pierderea anilor, apoi m-am hotărât să-mi dilat porii cu apă clocotită, căci inima-mi stătuse destul sub presiunea necunoscutului.

Coli virtuale precum o colivie eliberată prin sentimente.

Ori ești dependent ori ești alergic la porțiile de cuvinte pe care le primești sau le oferi

Lumea nu e simplă e doar nefericită

Înveți după ce pleci

Rănile deschise în timp nu se repară.

Rădăcina și duelul mării

Doar nebunii s-au putut gândi să inventeze iubirea.

Dragostea păcălește și te face să spui lucruri false.

~ Sentiment ~

Uite cum stă treaba între noi doi dragă suflet eu sunt un om slab iar tu ești peste puterile mele, crezi că înduri multe da nu 72

RITM SURD

destule încât să devii puternic și să-ți iei puterea din tot răul, să pricepi lumea ca un fir despicat, și eu și tu iubit suflet știm câte ceva unul despre altul, eu cu armura mea de om pășind în creația lumească, crezându-mă suficient de convins că voi putea face față oricărei situații, iar tu înăuntrul meu te zbați ca un nebun ce sparge bariere să iasă, dezgolit și rănit, te țin în frâu dar cedez, mă lupt cu tine, ne vrem binele dar suntem scufundați în noroiul tristeții, nu-i tristețe completă, e tristețea de absolut, e fericirea întunericului, și iubirea față de serile în care cerul primește pe fiecare stea să pâlpâie ca o flacără

aburindă, încântând ochii inimii, lumea mea vede frumosul din lumea ta, tu de ce nu-mi permiți să mi te descopăr? De ce nu ești al meu suflete? De ce mă izgonești când vreau să te aflu? În fiecare seară pun capul pe pernă cu un junghi în piept crezând că te-am uitat ca mai apoi să-mi amintesc că-mi sunt propriul sclav în propria lume închisă și ferită de ochii curioșilor. Nu mă lași să fug și mă împiedic, cad mă lovesc în propria capcană, precum proverbul săpăm groapa altuia, ca mai apoi să cădem tot noi în ea.

Descoperă

În sfârșit mi-am dat seama că nu toate au rostul pe care-l văd.

Sar peste cadavre și dau orice ca durerea asta să nu mai doară.

Când o să alegem și o să ne găsim un punct comun?

Dar îmbătrânesc în fața tinereții tale, suflete iubitor de viață.

Nu crezi că-mi macini trupul prea mult?

Nu ești de părere că răbdarea timpului își acordă prea puțin timp?

Nu te consideri laș când pleci și mă lași a nimănui în mijlocul 73

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI pustiului văzând umbra florilor ce le bate vântul în lumina neonului?

Ascult tastele cum mă îndeamnă să scriu…ocup locul tău cu altceva decât cu tine, mă faci să te izgonesc, dar încerc să te suport.

Fericirea stă ascunsă și lasă trepte dezgolite rănilor cusute ca dintr-o operație în care nu putea rezista.

Chiar dacă simți că te ține în loc tristețea de fapt e o iluzie indusă, timpul continuă să treacă…

Suferința trebuie folosită în mod constructiv După fiecare lecție predată la sfârșitul capitolului profesorul dă test elevilor? La fel și în viață trebuie să primești câte un test ca să vadă dacă ți-ai învățat lecția.

Când iubești trebuie să ai grijă, de tine Îți fac cadou o clipă

Dacă nu respecți la timp nu o mai face niciodată

Orice durere se transformă în puterea de a trece peste Am realizat că m-am neglijat complet Și mi-am dat seama că afecțiunea nu învinge frica Mai bine stau singură pentru că sunt mai calmă și liniștită, când dau de civilizație parcă am un nod în gât sunt așa de penibili…cred că e anxietate.

Suspans

Ce știe lumea? Lumea vorbește și ce nu cunoaște, interpretează, judecă, nu se gândește că are greșeli, și cât te judecă pierde clipe prețioase din viață…e pur și simplu rea, îți găsești liniștea în turbarea aceasta? În alergătura aceasta continuă? Reușești să te unești cu tine și să-ți întâlnești liniștea și afecțiunea după care alergi? Mă gândesc la toate lucrurile care mi se întâmplă.

74

RITM SURD

Am o dezordine în gânduri ce se transmite-n suflet Când mă satur de lipsa cuiva îl caut până atunci vreau să văd cât face pentru a-i simți lipsa, pentru că cel ce nu apreciază

prezența, merită absența.

îndrumare din partea destinului

Să nu ne amintim de noaptea trecută,vorbesc despre vicii ca și cum mi-aș împărți viață cu ele. Dacă viciul ar fi o persoană

sigur am fi compatibile.

Persoanele schimbă alte persoane dezavantajul e când o fac în rău.

Mă sperie unele alegeri dar nu spun pentru că vreau să cunosc pericolele și să le înving

Nu vreau să mă întorc cât de curând în locul ăla, îmi provoacă amintiri ce mă tulbură

Ceea ce spun eu uneori nu are legătură cu ceea ce se întâmplă

Nu las pe nimeni înăuntru pentru că fac dezordine și pleacă

Oftez cu un gust amar

Aveam un sentiment atât de drăguț după atâta plâns că

te-am întâlnit ca și cum m-aș fi mutat în altă casă.

Voi sta cu stelele să-mi fie plapumă și pământul pernă.

Mulți vorbesc puțini ascultă, mulți vorbesc puțini gândesc.

Am oglinzi, în suflet, și-n minte mă văd pese tot dar nu sunt nicăieri,

Cuvintele ce le rostim ajung mai departe decât putem ajunge noi

N-ai idee ce sentiment ai când arzi ceea ce ai impresia că ți-a tocit inima.

75

CAD SMULSE PANĂ CU PANĂ, ARIPI DE ÎNGERI Nu știu ce tip de coincidență te-a adus dar, nici nu vreau să

știu, chiar de mă înfioară gândul că oricum nu o să mai aparții lumii mele…

O să renunț să mai am sentimente, vreodată.

Niciodată nu am intenționat să mă rănesc mai tare ci să mă

fac mai puternică.

Îți dai seama treptat din gesturi mici, nu oferi tot deodată, chiar dacă adesea sunt grăbită..

Vreau să bat odată cu pământul,

Gânduri ascuțite ca țurțurii de gheață

Ce-ți despică insistarea în creștetul capului Fă-mi răni, cât nu mă dor.

Dacă te-aș putea numi un corp ceresc, sigur ai fi o stea, căci până dimineață dispari de pe cerul meu.

Sperăm fără așteptări

Mă amăgesc singură cu gânduri, m-am obișnuit dar tot doare Nu aș fi ajuns aici dacă nu aș fi încercat Să fi pesimist până uiți că ți-a fost dor Nimicul înseamnă la un moment dat ceva Iubirea nu-i dificilă doar că nu te întreabă ce vrei, dacă vrei, ea îți dă, ea îți ia.

Când nu-i iubire, nu-s regrete.

Erau acoperite amintirile, dar le-am dezgolit doar ca să le verific pulsul…

Există excepții, dar și acelea devin ca restul, toți vrem mai mult, dar nu putem să obținem.

Oftez ciudat

Mă arunc în gol în mințile tuturor

Mă ard ochii, simt sângele cum clocotește în obraji.

Viciile slăbesc sufletul

76

RITM SURD

Nu știu dacă ai observat, dar de la un timp suntem diferiți. Nu știu de unde este apropierea asta ciudată dintre mine și tine, pentru că noi am existat doar din punctul meu de vedere. O să

spui că tu nu faci nimic, dar faci, mereu când ai ocazia. Profiți de fiecare moment, iar apoi.. Mă ignori.. Pentru că “nu trebuie să vorbim mereu”…aș fi vrut mai mult, dar m-am mulțumit întotdeauna cu ce primeam din partea ta. Poate că bănuiai sau poate că nu, dar acum că ți-am spus, sper să înțelegi de ce m-am atașat de tine, pentru că la fel, doar pentru mine exista comunicare. Dacă nu plecam, lucrurile erau altfel, dar într-un fel mă bucur că nu suntem nimic în momentul asta. Datorită

ție, o perioadă nu m-am simțit bine deloc pentru că nu eram pregătită să accept ce se întâmplase, dar mi-am dat seama că de fapt, îmi e mai bine acum. Nu știu ce tipar de afecțiune ai , și nici cât de mult pui accentul pe ea.

Tu nu erai oricine pentru mine, dar recent ai devenit o amintire. Încă mai am nevoie de timp că să îmi fie și mai bine, încă ascult melodii care mă fac să mă gândesc la tine și totul se potrivește atât de bine… Mulți îmi spun să renunț la tine și o fac mereu și funcționează doar până când reapari. Și nu ascult de nimeni și uite-mă iar la fel…Nu trebuie să fiu ca nimeni, ofer ce primesc .

Sunt obosită să iubesc pe cine mă respinge.

După o lungă așteptare mă aflu iar în drum spre casă, mă

gândesc și îmi fac planuri de care nu mă pot ține căci mă