cele mai mici preţuri. Literele roşii, înca-drate de chenarul sidefiu, apăreau şi dispăreau la
intervale regulate, scoţând nişte gemete incitante. Lui Mike nu-i venea să creadă. Termină de
mâncat şi căută adresa de pe verso. Trecu pe lângă un magazin de suveniruri, apoi intră pe o alee
slab luminată. Firma ―Melly.com.‖ se bălăngănea sub rafalele vântului. Era într-o clădire veche,
dar bine întreţinută, vopsită violent în roşu, cu lampioane chinezeşti la poartă.
Două fete în chimonouri vaporoase, desfăcute cât să se vadă desuurile dantelate, îi zâmbiră lasciv,
invitâ ndu-l pe scara îngustă. La etaj, pe un divan acoperit cu mătase, trona Melly. Schimbarea era
uluitoare. Trupul înfăşurat într-un chimono bleu, cu flori imense de nufăr, părea de o feminitate ce
contrasta izbitor c u look- ul ei din restaurant. –şi scose-se peruca roşcată şi acum, părul natural se
revărsa pe spate, în cascade de bucle negre, moi şi parfumate. –l atinse şi căldura limbii ei îl
excită. Nici vorbă de sex virtual, ăsta era bordel în toată regula! Fesele tinere se arcuiau într-un
du-te vino ne bun, pe ritmul de hip-hop ce răzbătea dintr-un CDplayer vechi. Când termină, se
întinse lascivă lângă el şi îi exploră fiecare centimetru al trupului transpirat. Prizară heroină şi
depanară amintiri din liceu. O sărută pe gât şi tocmai se pregătea de o nouă rundă când deodată,
geamul ca me-rei fu invadat de o lumină orbitoare.Se auziră ţipete de la parter. Me lly a vea ochii
dilataţi de spaimă. Cinci indivizi masivi, înarmaţi cu biciuri neuronale, se năpustiră în cameră.
Mike se zbătu inutil. Ultimul lucru de care fu conştient, înainte să fie aruncat într-o dubă cu
însemnele Poliţiei Militare, erau urletele lui Me lly.
...
Celula puţea a urină şi transpiraţie. Avea într-un colţ un wc de inox, murdărit de fecalele
prizonierilor masivi care-l stâlciseră aseară în bătaie şi apoi îl ameninţaseră, că-l vor transforma în
fetiţa lor. Uşa cu senzor de mişcare se deschise cu zgomot. Doi bărbaţi în uniforme verzi, cu
însemnele PM (Poliţia Militară) pe umăr, îl duseră într-o încăpere metalică fără ferestre, şi-l
electrocutară cu bastoanele, aşezându-l apoi pe un scaun din care ieşeau fire electrice.
- Ar fi bine să începi să vorbeşti, altfel te
aşteaptă Curtea Marţială. Ce credeai, că ne tragi pe noi pe sfoară, tu, un amărât de pilot de pe
Pământ? urlă bărbatul, sfredelindu-l cu ochii lui albaştri, acoperiţi de o peliculă fină gelatinoasă,
de la implantul pentru raze infraroşii.
-Unde-i sediul Rezistenţei? Cine-i liderul vostru? Câţi sunt infiltraţi în reţeaua de
bază? Aţi ajuns şi la computerul principal? –ntrebările
fură ca un duş rece. Acum înţelegea Mike de unde avea Melly bani. Auzise printre piloţi de o
mişcare de rezistenţă care încerca detronarea guvernului de pe Marte. Vorbeau de egalizarea
şanselor de a intra în politică şi a celor de pe Pământ, pen-tru că securiştii de pe Marte controlau
totul, dar crezuse că sunt doar baliverne ale unor oameni sătui de nedreptăţi sociale. Tăcerea lui
Mike îl enervă pe unul dintre bărbaţi: -A, facem pe durul! Asta o să-ţi dezlege limba! urlă el şi îl
electrocută pe Mike, cât să îl facă să strige de durere ca un animal, dar fără să-l omoare.
- I-auzi cea mai bună melodie a anului, cum mai ţipă cioara după aia care l-a fătat! râse celălalt
bărbat blond, cu aceeaşi pomeţi proeminenţi proaspăt raşi, mirosind a colonie scumpă, aceeaşi
bărbie ieşită în afară ce-i dădea un aer imbatabil. Parcă era clona celui dintâi. Acesta îl pocni cu
sete, în timp ce repeta fiecare întrebare, fără niciun efect. După o vreme, care lui Mike i se păru
interminabilă, încetară să-l mai chinuie, dar deja era la capătul puterilor, avea senzaţia că tavanul
se prăbuşeşte peste el, simţi gustul sângelui în gura umflată de lovituri, stomacul i se revoltă
golindu-şi conţinutul pe podeaua rece şi leşină.
...
Hovercraftul doctoriţei Larisa Martinson viră pe strada principală şi se opri după douăzeci
de metri. Larisa coborî obosită şi intră în vilă. Senzorii de mişcare aprinseră automat lumina din
sufragerie. Trec u în bucătărie, să-şi încălzească ceva de-ale gurii, când o izbi un miros fin de
colonie scumpă.
- Joshua, tu eşti?
Larisa se întoarse în sufrageria goală, simţindu-şi stomacul strângându-se într-un ghe m dureros.
Atmosfera apăsătoare îi aduse un gust metalic în gură. Acelaşi gust din
